Un nou început

Întunericul

Cerul e înnorat.Stă să plouă.Vremea se potriveşte cu tot ce simt acum.O văd cum stă acolo,nemişcată.Pielea ei odată cafenie acum este palidă,rece.

Mă duc lângă ea,parcă aşteptând să îmi zică să fiu puternică,să nu plâng.

Privesc cum coboară sicriul,iar inima mi se rupe in mii de bucățele.

Coboară in continuare.Iar din cer incep să pice mici picuri de apă.

Nu mai e.S-a dus.Nu o să plâng.Cerul plânge pentru mine.Deşi mă doare sufletul ştiind că ea nu mai e.

S-a terminat.Este jos,iar eu sunt sus.În jurul meu este numai întuneric şi este bine.Nimeni nu mă poate răni.

Flashback

Stăteam şi vorbeam cu prietena mea,Kate, la telefon.A plecat acum două ore şi deja îmi e dor de ea.

,,Nu pot sa cred ca m-ai lăsat singură!"am spus eu,prefăcandu-mă rănită.

,,E  haide,e doar pentru căteva luni.Plus că îmi era dor de Harry.Nu l-am mai văzut de ceva timp"a spus ea cu amuzament in voce.

,,Ştii..chiar nu înteleg.De când a început să îți fie dor de fratele tău?Ai plecat în Londra,pentru numele Lui Dumnezeu!!Ce o să fac eu singură toată vara?"am zis,iar ea a chicotit.

,,Cred că poți supraviețui.Şi ca-

Am intrerupt-o pe Kate deoarece auzisem un zgomot venind  de pe hol.

,,Um..Kate?Vorbim mai tarziu."am zis eu.

,,Ok.Dar să ştii că nu ai scăpat de mine."a spus ea,urmat de un râs malefic.

Am lăsat telefonul pe pat şi m-am îndreptat către camera mamei.

,,Mamă..eşti bine?"am intrebat-o cu glas blând.

,,Da scumpo.Sunt bine"a răspuns ea cu voce stinsă,urmată de o tuse puternică.

,,Eşti sigură?Dacă vrei mă duc s-

,,Hope!a spus ea puțin mai tare.Sunt bine! bine.Nu îți mai face griji dragă."

,,Bine.O să ma duc să pregătesc cina"am zis eu incet.

,,Sigur puiule."a raspuns dupa care şi-a închis ochii.

Am ieşit din cameră,îndreptându-mă spre bucătărie.

Nu este bine,ştiu asta.Urăsc că mă minte.Este bolnavă de cancer,iar ei îi arde de minciuni.Pe cine crede că păcăleşte?

Am pus puiul la cuptor,apoi am urcat scările pentru a mă duce sa o verific pe mama.

Statea întinsă în pat,cu ochii închişi,exact cum am lăsat-o.Ceva e neînregulă.

M-am dus spre pat şi mi-am pus capul pe pieptul ei.M-am ridicat repede,uitându-mă la ea speriată.

,,Mamă?"am şoptit zgâlțâind-o.

Nimic.

,,Mamă"am spus mai tare.

Nu reacționa.Nu se mişca.Nu respira.

Lacrimile au început să curgă pe obrajii mei roşii,acestea căzând pe chipul mamei.

M-a părăsit.

End Flaskback

Imediat cum am intrat pe uşă am urcat scările.M-am dus in cameră să ma schimb,dar m-am îndreptat spre birou şi am luat poza în mână.

,,Ai promis ca nu o să mă părăseşti niciodată!"am țipat spre poză,ca şi cum femeia din ea ar putea să îmi răspundă.

Am aruncat fotografia pe jos,apoi călcând-o in picioare.

Lacrimile îmi amenințau ochii.Nu..nu o să plâng.I-am promis.

Mi-am luat nişte haine din dulap îndreptându-mă către baie,dar soneria uşii incepuse să sune.

Am coborât rapid scările,mergând spre uşă şi deschizând-o.

Am rămas şocată la persoana din fața mea.

...

(A/N)

Acesta este capitolul 1.Sper să vă placă. :)

Aştept păreri. :3

#Bebe