Un nou început

Lendsy

Mi-e atât de dor de ea. De îmbrătişările ei, de zâmbetul ei cald dimineaţa când nu mă puteam trezi pentru liceu...

"Hope? Hope!" mă trezește Kate din somnul meu cu ochii deschiși. "Eşti bine? Arăţi de parcă ai l-ai văzut pe Liam dezbrăcat."

"Da, sunt bine. Doar că..."

"Doar că ce?" spune Kate, îndopându-se cu nişte căpşuni cu frişcă.

"Offff! Doar că mi-e extrem de dor de mama. Încă nu m-am obişnuit. O vreau îna.."

BOOM! mă întrerupe Harry.

"Heii, girls! Ce-i cu feţele astea lungi pe voi?" spune el furând nişte căpşuni.

"Şşş, Harry." spune Kate, dar nu prea serioasă.

*conversaţie între fraţi... neinteresant.*

Părăsesc camera destul de abătută. Aveam nevoie de un moment cu mama.

"Heii. Hope, nu?" spune Zayn cu o faţă de nevinovat.

"Mhmm. Liam, nu?" spun eu cu un zâmbet malefic."

"Pff." spune şi râde.

Începem să vorbim şi ne apropiem doar dintr-un dialog. E plăcut.

"Eşti cam abătută. Eşti bine?" mă întreabă el.

"Chiar se observă? Nu, nu sunt bine. Vreau să merg la mama..."

"Păi du-te. Cât de departe stă?" spune Zayn şi încep să plâng.

"Mama... a murit." spun eu şi mă duc la fereastră. Plouă. Cerul parcă plânge pentru mine.

"Îmi pare rău. N-am vrut.. " spune el şi mă ia în brațe pe la spate. Îmbrătişarea aia m-a făcut să tresar.

"Zayn? Pot să te întreb ceva?"

"Da, pitico." a spus asta şi am simțit cum mă apucă un fior.

"Păi ştii... mama e într-un cimitir în satul în care am copilărit şi mă întrebam dacă poţi să mă duci până acolo?"

"Dacă asta îţi e dorința, atunci da." spune el şi zâmbesc.

"Dar... nu le spune celorlalți. Să rămână doar între noi."

"Cum spune pitica." o spune din nou şi încep să râd ca tâmpita.

Zayn părăsește camera, lăsându-mă pe mine mai happy decât eram înainte. Plănuisem să mergem a doua zi în Lendsy, un oraş uitat de lume, unde am avut cea mai frumoasă copilărie ... alături de mama.

Pun capul pe pernă cu gândul la mama. Lacrimile dau buzna în ochii mei şi nu le pot face faţă, aşa că îmi fac palmele căuş, îmi acopăr ochii şi încet încet lacrimile inundă perna.

~Dimineaţa~

Cum răsare soarele mă îndrept spre camera lui Zayn.

"Scoală-te, Frumoasa adormită!" îi spun eu şi mai că îmi dă una.

"Dacă soarele n-a răsărit, eu de ce aş face-o?"

"Pentru că mi-ai dat cuvântul."spun eu îndreptându-mă spre uşă.

"Hope? Tu eşti?" spune Zayn frecându-se la ochi.

"Nu, e Hannah Montana."

"Scuze... stai să mă îmbrac. " spune el indesându-şi pantalonii. L-am văzut fără tricou şi am zis că leşin.

Ne urcăm în mașină şi ne punem centurile. Când să bage cheia în contact, la geam apare ...

(A/N)

Cred că era şi rândul meu să postez. :))

E un capitol mai ciudat, dar sper că aţi înţeles ceva. :))

Aştept păreri. :">

Biie. :*

#Dede