Un nou început

Zayn vs Louis

,,Sunt bine!"spun pentru a o suta oară de când am ajuns acasă.

,,Oh haideți!Vă comportați ca şi cum ar fi fost disparută o lună."Louis spune,coborând scările.

,,Nu fi idiot."Harry se răsteşte la Louis.

,,Nu sunt idiot.Doar vă spun adevărul.Este aşa greu să vă dați seama?Se victimizează doar ca să fie în centrul atenției"spune acesta cu un amuzament sarcastic.

Nu am mai stat să ascult părerile nimănui şi am plecat nervoasă în camera mea.

Ce are cu mine?Nu i-am făcut niciodată nimic.Nu ştie cum e să rămâi fără familie.Iar el,de când am venit în casa asta,nu ştie decât să mă jigneasc.

Gândurile mi-au fost întrerupte de ciocăniturile de la uşă.

,,Oricine ai fi pleacă...doar dacă nu ai o găleată plină cu nutella şi biscuiți."am adăugat.

,,Îmi pare rău să te dezamăgesc,dar Niall a mâncat tot frigiderul."Zayn apare de după uşă,pe care o închide în urma lui.

,,Ce vrei?"spun indiferentă.

,,Nimic.Am venit să văd dacă unicornul meu e la tine.Nu ştiu unde s-a ascuns."spune acesta,începând să se uite sub patul meu.

,,Nu am chef de glume, Zayn."

,,Hei!Nu e vina ta că Louis a fost scăpat în cap la naştere."

,,Bine..poate că asta e adevărat."spun amuzată.

,,Ştii..nu înțeleg de ce nu te place.Toată lumea te place.Uhm..inclusiv eu."

Îl priveam cu ochii mari cum se înroşeşte.Îşi întoarce capul spre mine şi se uită adânc în ochii mei.Se apropie din ce în ce mai mult până când buzele lui se unesc cu ale mele.

Ne sărutăm încă puțin până când el se retrage.

,,Scuze!Nu ştiu ce a fost în capul meu."spune acesta ruşinat.

,,Mm..poate şi mie îmi place de tine."spun şi îl trag înapoi în sărut.

După 2 minute coborâm în sufragerie.Toți râd şi vorbesc,dar se opresc când ne observă mâinile împreunate.

Câteva secunde sunt tăcuți,după care sar în picioare şi încep să strige şi să ne felicite.

Louis se ridică şi urcă scările nervos.Îi dau drumul mâinii lui Zayn si imediat mă duc după el.

Nu ciocăn la uşă şi intru,trântind-o în urma mea.

,,Ce vrei?"spune el nervos

,,Care dracu e problema ta?De ce mă uraşti atât de mult?Nu ți-am făcut niciodată nimic Louis.Niciodată!Care e motivul pentru care te enervez atât de mult şi mă jigneşti?Este vorba că am venit în casa asta?Nu îți fă griji.O sa plec.O să plec imediat ce rezolv problema cu protecția copilului.O să plec şi o să te las cu aroganța ta!"îi strig în față şi imediat lacrimile îmi curg pe obraji.

"Eşti aşa plin de tine,încât nu observi nimic.Nu îți pasă de persoanele din jurul tău."continui.

Pe fată lui nu se citeşte nici o emoție.Mă priveşte cu ochii reci.Nu reacționează.

,,Sper că eşti fericit!"spun în timp ce îmi şterg lacrimile.

Mă răsucesc pe călcâie,pregătită să ies pe uşă,dar încheietura îmi e prinsă şi mă trezesc lipită de corpul lui.

,,Chiar nu înțelegi nu?"îmi spune în şoaptă,dar vocea lui e mai blândă şi ochii sunt mult mai calzi.

,,Ce anume?"am vrut să strig dar a ieşit mai mult ca o şoaptă.

,,Hope..mă înnebuneşti.De când ai venit în casa asta tot ce faci e să mă dai cu totul peste cap.Când te-am văzut cu Zayn,am simțit ca mor la gandul că nu te pot avea.Nu vreau să pleci.Aş muri fără tine."

Când termină de vorbit simt cum lacrimile încep să apară din nou în colturile ochilor.Se apropie de mine..mai mult,mult mai mult până când nu mai există spațiu între noi.Apoi îşi apropie capul de al meu.

,,Nu o face."şoptesc.

,,Atunci opreşte-mă."

Buzele nostre se unsec.Oricât de mult aş fi împotrica acestui sărut,nu mă pot opri.

Îşi introduce limba în gura mea,iar buzele lui le frământă pe ale mele încet.

Ce se întâmplă cu mine?

(A/N)

Hei guys!Mi-a fost dor de voi.

Am crezut ca nu o să mai apuc să scriu.La bunici nu am internet deci a fost un infern.

So...ştiu că este scurt,dar sper că va place acest capitol aşa că aştept păreri.

App...dau dedicații.

Biie! :3

#Bebe