Un nou început

Mama

Când să bage cheia în contact, la geam apare Katy.

"Unde mergem?" spune ea cu o privire sarcastică la noi.

"Mergem? Ai invitat-o?!" se răsteşte Zayn la mine.

*mda, Katy şi Zayn nu se înţelegeau aşa de bine.*

"Hopa, Hercule! Nu vin pentru tine, stai liniştit." spune Katy urcând în maşină.

N-am apucat să zic nimic. Eram prea absorbită de gândul că voi merge la mama.

Pornim. După câteva ore de mers, cer ca Zayn să oprească maşina. Am coborât, uitându-mă în jur. Eram chiar în Lendsy.

Katy's POV

Hope rămase câteva clipe lângă maşină, savurând spectacolul, privind şi ascultând. Auzeam trilul ascuţit al ciocârliilor, care se ridicau în zbor, sus, până la nori. Nu ştiam ce e cu ea, ce trebuia să-i spun... sau să nu-i spun.

"Hopy..?"

"Ştii că urăsc să-mi spui aşa. Mi-ai distrus copilăria cu porecla asta." spune ea îngâmfată.

"Of.. haide, pitico, să mergem." spune Zayn şi mi se ridică părul pe mâini.

"Pitică? De când vă alintaţi? Doamne... parcă văd că în curând o să te lase gravidă." spun eu foarte alarmată.

"Gravidă? Tu gândești măcar, cap de peşte?" îmi răspunde Zayn.

"Mai mult ca tine, dacă tu gândeşti vreun pic, murăturo!"

"Nu degeaba eşti grasă. Te gândești numai la mâncare."

"Imbecilule! Să ţi se oprească mâncarea în gât!"

"ÎNCETAŢI!", strigă Hope. "De când v-aţi urcat în maşină, vă certaţi în coninuu ca nişte copii de 5 ani. Sau şi ăia stau mai cuminţi ca voi."

Ne-am urcat iar în maşină şi imediat am ajuns în faţa bisericii vechi din piatră cenuşie. Hope pregătise o vază cu florile preferate ale mamei ei: trandafirii albi. Ţinea vasul cu amândouă mânile şi deschise poarta care dădea în cimitirul de lângă biserică, împingând-o.

Paşii o purtară pe aleea cu dale de piatră, în colţul îndepărtat, retras, împădurit şi perfect liniştit. Aici, lângă zidul vechi de piatră, la umbra unui ulm bătrân şi noduros, erau grupate mai multe morminte.

Rămase o clipă în picioare, privind fix o anume piatră de mormânt.

Pe marmura verde închis era gravat numele "Emma Harte", iar dedesubt anii "1972-2014". Ştiu cât suferă că şi-a pierdut mama.

Apropiindu-se de mormântul mamei, Hope se aplecă, puse florile pe el, după care se ridică şi rămase nemişcată, cu mâna pe piatra de la capătul mormântului, privind ţintă spre dealurile din depărtare. În ochi îi stăruia o expresie meditativă şi, pentru câteva, se lasă furată de vârtejul propriilor gânduri. Nu ştiam ce e cu ea.

Hope's POV

Nu mai pot. Simt cum inima-mi se topeşte de dor. Cum nimeni nu mă poate face să zâmbesc. Nici Katy, nici Zack... totul e prea dureros. Totul e prea mult. De unde atât? Vreau să mor.

Lacrimile îmi inundă faţa. Nu mai am nimic pe lume. Tata, fratele şi acum mama... stau câteva minute lângă mormântul ei. Peste ceva timp se aude un zgomot, de parcă cineva venea spre mine.

"Kate?Zayn?" strig speriată.

Din frunzișul arămiu răsare o lumină puternică, cam de înălțimea unui om.

"Sunt aici şi mereu voi fi." spune 'lumina' cu o voce caldă de femeie.

"Mam.."

"Hope? Ce tot faci? Ai pus florile? Mergem odată? Zayn se scobeşte în nas de ceva timp şi cred că va descoperi o comoară acolo dacă mai stăm mult." ne întrerupe Katy.

"....da, hai să mergem."spun cu o vlagă uşoară.

Mi-aş fi dorit să vizităm şi casa veche de lângă lac, unde mama m-a învăţat că tot ce trebuie să faci pentru a fi fericit este să zâmbeşti mereu, dar trebuie să ne întoarcem repede să nu dăm de bănuit. Nu voiam ca băieții să comenteze.

Dar cum rămâne cu acea lumină?Oare... no no no. N-are cum.

Cu gândul ăsta îmi aşez capul pe umărul lui Zayn şi cad într-un somn adânc.

Ţţţr!Ţţţr!

Sună telefonul. Răspund.

"Alo!Bună ziua. Sunt Jeniffer Hols de la Protecţia Copilului. Sun în legătură cu o problemă sesizată de o cunoştinţă. Această persoană ne-a transimis că dumneavoastră, Hope Harte, locuiţi într-o casă împreună cu încă o minoră şi 6 baieţi. Având în vedere circum..."

"Hello! Mai am câteva săptămâni şi fac 18, so o să fiu majoră. Dăă!" o respinge Katy pe această Jeni ceva.

"Ce idi'! Vine ea să-mi distrugă visul englezesc."continuă Katy.

"Dar cine e acea 'cunoştinţă' ?" replică Zayn.

"Nu m-ar mira să le fi spus tu ceva..." îi spune Kate lui Zayn.

"Haha. La ce gură spartă ai, poate tu eşti aia."

"Ăă, scuze, ce spuneai?" spune Kate, ducându-şi mâna la gură ca şi cum ar căsca. "Vezi că ţi s-a stricat freza." şi atunci Zayn îşi verifică a 1926292478 oară freza.

Ne apropiem de casă. Când să intru în uriașa curte, la poartă zăresc pe ...

(A/N)

Heii, cititori "fantomă"! :))

Ne supăraţi că nu daţi niciun semn de viață. :( Dar ştim că sunteţi acolo. :>

Facem un joc? :3 Până nu vă văd activi, nu mai postăm. Poate aşa ne explicaţi ce e cu voi. :o3

Ok, pa. :*

#Dede
#Bebe