Lucrez ca agent imobiliar de 4 ani dar m-am cam plictisit.
Am un singur apartament pe listă,pe care trebuie să îl vând înainte de a demisiona.
Nu înțeleg de ce nu se vinde, reparația e buna, în centru, cu 4 camere și la un preț destul de bun.
Toți cei care îl cumpără peste o săptămână se muta iar el ajunge iar la mine.
Într-o zi a venit o fata la mine în birou. Roșcată, cu ochii de un verde exact ca la pisici iar fata ei...nu aveam cuvinte, era foarte frumoasa dar stranie.
De ce stranie?
Acum veți afla.
A spus ca vrea un apartament. Nu o interesează unde, nici prețul. ..nici preferințe mari.
-Cum veți înțelege dacă va place apartamentul?
- Numai voi intra acolo și voi înțelege.
Am fost toată ziua cu ea prin apartamente și nici unul nu i-a plăcut. Straniu era ca ea nu se uita la problemele ca mucegaiul, apa care nu lucra, ci se ducea în subsol deodată și stătea acolo câteva minute și ieșea nervoasa.
Toate apartamentele le-am trecut, a mai rămas doar acela care nu se vinde.
Numai ajungând la apartament roșcată fugi spre subsol și după câteva secunde ieși cu ochii strălucind și cu un zâmbet mare de acolo.
-El e! Îl cumpăr.
I-am dat cheile la apartament și i-am spus ca mâine o sa îi aduc a doua pereche de chei.
Ajunsa la ușa ei bat far nu răspunde nimeni, o sun. ..telefonul îi e deconectat.
Având cheile decid sa deschid usa si sa le pun undeva pe dulap sau noptiera și sa îi las un bilet ca am fost. Oricum dacă ies din apartament usa automat se închide.
Zis și făcut. Iau un pix și un carnet și când încep sa scriu aud un zgomot, poate roșcata e acasa...
Când intru în camera văd o creatură care...nu seamănă a om. De frica mi-am pierdut cunoștința.
Când mă trezesc văd ceva în colțul camerei. Era roșcata, mâncând ceva atât de lacom încât se mai îneca uneori...
Apropiindu-ma observ peretele plin de sânge și creatura care mai nu m-a omorât moartă.
Brusc roșcata se întoarce cu fața la mine iar eu rămân șocată. Ochii îi străluceau în întuneric iar gura îi era plina de sânge.
De frica am fugit din apartament desculț fără geanta și telefon. Bine ca cheia la mașină era.
Numai țin minte cum am ajuns acasă dar am ajuns. Am ales sa tac despre ăsta, nu vreau sa mă creadă nebună.
Peste 6 luni de la incident vine roșcata în birou și îmi da cheile, geanta și telefonul. Se muta.
Înainte sa plece mi-a spus:
-Data viitoare când veniți așa anunțați, mai știți cu ce se ocupă oamenii în apartamentele lor.
Acum în acel apartament de 4 ani locuiește o familie care e total încântata de locuința lor.
Uneori mă întreb, ce era ceea ce am văzut, ce era sa îmi facă? Un singur lucru am inteles după acea zi, nu mai vreau să fiu agent imobiliar.
