Mi-am deschis ochii, iar tot ce puteam să văd era părul şaten lui Trix înşirat tot pe pieptul meu. Am zâmbit şi prin gând mi-a trecut faptul că era bine dacă puteam să mă trezesc de fiecare dată în acest fel.
I-am sărutat creştetul iubitei mele, iar apoi am stat minute în şir să admir frumuseţea fetei de lângă mine.
Mă simt norocos că am alături de mine o fată ca ea. O fată care în ochii mei e cea mai frumoasă şi mai fermecătoare din toate. O fată care îmi e alături şi la bine şi la rău.
Am simţit o briză de aer rece şi imediat mi-am dat seama că am lăsat geamul deschis de câteva ore.
Am tras-o uşor pe Trix de pe mine astfel încât să nu o trezesc şi m-am dus înspre geam ca să îl închid. M-am încruntat când am văzut vremea de afară.
Vântul sulfa atât de tare încât ai putea spune că cineva l-a înfuriat foarte tare. Nu era nici urmă de vreun soare care să-ţi încălzească sufletul; erau doar nori închişi la culoare.
Am rămas acolo pentru câteva minute, timp în care gânduri mi-au zburat haotic prin minte.
După ce m-am dezmeticit, am mai privit înca o dată spre Trix care dormea ca un îngeraş şi m-am decis să cobor până la bucătărie.
Mi-am luat un pahar şi mi.am turnat în el apă ca să-mi potolească setea.
-Whoa, se pare că urmeză o mare furtună! mama mea intră în bucărie foarte nervoasă.
-Se pare că furtuna de afară e o nimica toată faţă de cea de aici, exclam imediat ce dau pe gât toată apa din pahar.
Mama mea a chicotit şi s-a îndreptat spre frigider, probabil în căutare de mâncare.
M-am aşezat cuminte şi am aşteptat ca ea să se aşeze alături de mine.
-Ce face Trix? Ai lăsat-o singură? mă întreabă imediat cum se pune la masă.
-Doarme, îi răspund sec.
-Ştii, poate ar trebui să rămână aici peste noapte. Se va pune o furtună imensă şi e periculos să conduci pe o vreme ca asta.
Mi-am îndreptat privirea spre ea şi am aşteptat momentul în care ea izbucneşte în râs şi îmi spune că doar glumeşte. Face deseori asta şi nu mă mai miră faptul că ar putea să îmi facă asta si acum.
Mama mea mă privea foarte serioasă şi am constatat că ea chiar nu glumeşte.
-Ce se întâmplă cu tine? Ai febră? mă aplec încruntat spre ea şi îi verific fruntea.
-Nu, termină, îmi îndepărtează mâna foarte repede. Sunt doar o mamă îngrijorată şi le vreau tot binele copiilor mei, mă priveşte fix în ochi.
Am rămas blocat fără să mai pot scoate vreun sunet. E prima oară când o aud pe mama vorbind aşa despre mine şi Trix.
-Nu ţi-am spus până acum, Chris, dar Trix îmi este foarte dragă. În plus, trebuie să petreceţi mai mult timp împreună. Ce naiba, abia că v-aţi văzut în ultimele luni, mă priveşte îngrijorată.
