Am urcat cele două trepte din lemn masiv pentru a ajunge în faţa uşii.
Am încercat să ciocăn, dar imediat cum am atins uşa, aceasta s-a deschis provocând un scârţâit înfiorător. M-am încruntat deorece mama nu avea obiceiul să uite să închidă uşa principală. M-a trecut un fior rece pe şira spinării şi n-am putut să mă gândesc decât la ceva rău.
Am decis să păşesc în casă. M-am descălţat şi mi-am lăsat geanta pe un dulăpior.
-Mamă? am strigat în timp ce am păşit nesigură spre bucătărie.
Era o linişte ciudată în casă.
Nimeni nu se afla în bucatărie,aşa că m-am decis să verific şi celelalte camere.
M-am îngrijorat văzând că nici în sufragerie nu era nimeni. De obicei, la noi e o continuă gălăgie datorită fratelui meu mai mic care are întotdeauna energie.
Dar astăzi era totul diferit.
Atmosfera din casă era una sumbră, mai căte treceau fiorii.
Odată ce parterul a fost verificat de către mine, am decis să urc scările.
Mii de scenarii înfricoşătoare mi-au străfulgerat mintea, aşa că mi-am scuturat uşor capul şi am mers în faţă.
Am păşit cu frică în camera mea, iar pe patul din mijlocul camerei am descoperit o cutie alături de un bileţel. M-am apropiat de acestea fără să ştiu despre ce e vorba.
Am prins bileţelul în mână şi am citit mesajul care îmi era destinat mie.
Scrisul era impecabil, am rămas uimită.
„Consideră acesta un dar din partea mea. Eu împreună cu mama ta te aşteptăm la adresa dată la ora 7 pentru a sărbători întoarcerea mea acasă. Te rog să vii.
Pentru tine, scumpa mea fiică.
Tatăl tău."
Imediat cum am terminat de citit bileţelul am ţintuit cu privirea cutia albă din faţa mea. Deja bănuiam ce se afla înăuntru, iar cand am deschis-o bănuielile mele s-au adeverit.
O rochie lungă de catifea albastră alaturi de o pereche de pantofi negri mă aşteptau cuminţi. Am luat rochia în mâini şi am privit-o.
Culoarea albastră a rochiei îmi lua toate minţile. Iubeam culoare albastră, iar rochiile de aceeaşi culoare pur şi simplu le adoram.
Tatăl meu era o persoană bogată şi nu se zgârcea în legătura cu nimic.
Citind adresa mi-am dat seama că tatăl meu va sărbători întoarcerea lui acasă în cel mai exclusivist restaurant. Probabil ca l-a închiriat pe toată durata serii şi şi-a chemat toate cunoştinţele.
Dar nu-mi pasă de averea lui. Nu-mi pasă nici de lucrurile scumpe cu care încearcă să mă cumpere, nici de rochia şi pantofii din cutia pe care mi-a dat-o.
