Regina Întunericului

Capitolul 1 SILUETA

    Jace nu era însă convins de acest lucru, dar o lasă să intre.Dintr-o dată ea îi spune fară a se uita la el:
   -Ai putea sa laşi pe masă pumnalul. Nu te voi ataca.
     Jace deja era uimit. Cum ştiuse că luase din nou arma de pe  masă?După ce îl lăsă jos îi zice:
          -Urmează-mă,mai avem o cameră liberă!
           Cât stau în ascensor o intreabă:
            -Unde ai stat pâna acum?
            -De la 16 ani stau pe unde găsesc. Iarna eram nevoită să mă furisez în casele vânatorilor de umbre.Tot la vârsta aceea am descoperit că am "vederea" ,aşa cum o numiți voi ,şi am fugit de la femeia mundană care mă adoptase.
             -Şi cum te luptai cu demonii?Totuşi din câte ştiu mundanii nu te învață cum să te lupți cu ei.
              -Nu am dat peste demoni pâna acum.
           Au ajuns la capătul holului.
            -Aici va fi camera ta până te trimitem la institutul din L.A.Acolo vei putea învăța cum să te lupți şi să te aperi.Lucruri esențiale într-o luptă.
            -Cât voi sta aici?
            -Cam două săptamâni maxim.Trebuie să trimitem un mesaj de foc şi să-i întrebăm dacă te primesc.Cu siguranță vor face acest lucru.
          -Mulțumesc pentru cameră. Noapte bună!
       Închide uşa.Se lasă  alunece pe podea, iar fața şi-o acoperise cu palmele.Nu putea să creadă cât de mult mințise. Singurul lucru  de care era sigură era acela  trebuia să afle unde  aruncase Clary cenuşa lui Sebastian.Se îndreaptă spre patul de lângă fereastră. În lumina lunii care intra in cameră părul ei parea ca focul.Ochii ei prindeau diferite nuanțe de culori:de la  căprui au devenit gri petrol.A adoarmit destul de repede şi visul din fiecare noapte îi revine.
       Era mică,nu împlinise incă 3 ani şi tatăl ei se juca cu ea arătându-i nişte flăcări  care de la culoarea albastru prindeau alte nuanţe. Nu după mult timp se aud nişte bătăi puternice în uşă ,iar tatăl ei pleacă, închizând uşa în urma lui. Apoi în fața ei apare o silută care avea părul blond aproape argintiu,care o ia şi o duce în alt loc.
       Katherine aproape ca a sărit din pat.Ştia cine era acea siluetă şi anume Valentine Morgenstern,tatăl ei adoptiv.

În apropiere de Idris,la vârsta de 8 ani

    Sebastian se ințelegea foarte bine cu Katherine.Erau foarte apropiați aproape ca parabataii.Într-o zi când tatăl lor a plecat, Sebastian se duce să caute o catre,dar dă peste jurnalul tatălui său.Se uită la finalul notelor unde scria numele sorei lui adoptate.Se duce alergând spre ea şi dupa o scurtă explicație despre cum dăduse de el   începe să citească cu voce tare:"Am început un nou experiment pentru a vedea dacă functioneză.De la vârsta de 2 ani i-am dat lui Katherine ,fica unui vânător de umbre cu un magician, sânge de înger mai mult de două ori pe zi.Acesta l-am pus sub formă de pulbere în băuturi şi în mâncare ,însă nu are nici un efect.Probabil dic cauza ca e fica unui magician.Renunț."
        Amândoi se uitau mirati unul la altul. Apoi Sebastian o ia în brațe şi îi şopteşte la ureche:
      -Eu am sânge de demon ,aşa scria în caiet.Asta ar însemna să pot ucide pe toată lumea fără resentimente.Într-o zi Valentine m-a întrebat dacă te pot ucide.
     -Şi tu ce i-ai spus?
     -I-am spus că nu aş putea.Iar el mi-a reproşat ca iubirea e o slăbiciune.
      Când ei vorbeau se aflau în holul de la intrare penrtu că acolo o găsise Sebastian. Dintr-o dată uşa de la hol se deschide ,iar tatăl lor observă ca aceştia descoperiseră jurnalul.
     -Cine mi-a umblat în bibliotecă? a spus el furios.
      Katherine spune repede pentru a-l apăra  pe Sebastian:
       -Eu!
     A smuls-o de lânga fratele ei şi a dus-o întro cameră care a încuiat-o cu ajutorul magiei.Sebastan a forțat uşa de mai mulye ori ,în timp ce tatăl ei se pregatea să o bată cu un bici special ca rănile să nu mai fie niciodată vindecate ,ci deschise.Sebastan, care invațase ce vrajă trebuia aplicată pentru deschierea uşilor,o aplica şi fix când prima lovitura de bici se apropia să o lovească pe sora sa,se arunca peste ea pentru a o proteja.Valentine care era nervos nu-i păsa pe cine loveşte;voia doar să rănească pe unul din cei doi copii ai săi.Apoi încetă.
      După ce Valentine a plecat din cameră, Katherine a şoptit:
          -Sebastian?
         Niciun răspuns.Îl dă jos ,uşor, de pe spatele ei şi rămâne încremenită. L-a luat repede şi l-a dus in camera sa.L-a aşeazat pe pat şi a văzut cum sângele lui rubiniu se prelingea pe spatele lui alb ca laptele.Începe să îi deseneze iratze,dar nu aveau niciun efect. Atunci în fața ochilor încep să îi apară rune pe care nu le mai văzuse până atunci. Singura obțiune a ei era să le deseneze chiar dacă nu ştia ce vor face,aşa ca începe  să le contureaze cu stela peste rănile adânci. În mai puțin de un minut, acestea se opresc din sângerat şi in locul lor au apărut doar nişte cicatrici fine, care abia se mai vedeau.
     Nu înțelegea cum reuşise aşa ceva,iar în minte îi revineau cuvintele din jurnal. Se pare că Valentine se înşelase, deoarece numai îngeri puteau crea rune noi. Experimentul nu eşuase.
      În timp ce îl stergea pe Sebastian, se gândea la aceste lucruri,apoi îl inveleste . După aceea îşi trage scaunul mai aproape de pat, îl i-a de mână şi adoarme.