Regina Întunericului

Capitolul 2 SECRETE ASCUNSE

Era ora 6,  iar Katherine nu putea să doarmă din cauza acelui vis neplăcut,aşa că a început să exploreze institutul.Făcuse o schemă a acestuia cu mult înainte de a fugi de acasă aşa ca primul loc care a vrut să îl vadă a fost camera cu arme.În dimineața aceea avea pofta să se antreneze.Mințise că nu a dat peste demoni.A dat chiar peste foarte mulți din cauza acestui lucru mai stătea aici.Îşi pierduse aproape toate armele apărându-se de demoni. Singura pe care nu o pierduse era sabia pe care  i-a  dat-o Sebastian, înainte de a muri. Erau diverse arme,care de care mai bune,dar ea tot ar fi preferat sa se lupte cu sabia pe care o avea.
   A  ieşit de acolo şi pe hol s-a  întâlnit cu Clary, care rămăsese şocată din cauza părului ei.Avea o culoare identică cu a ei.
       -Buna.Tu esti Clary nu?
        -Da.
       -Eu sunt Katherine.
       - Ştiu.M-a anunțat Jace aseară după ce ți-a arătat camera.
      -Ai putea să îmi împrumuți nişte haine noi?
        -Da .Urmează-mă!
    În drum spre cameră Katherine îşi face curaj si o intreabă:
       -Ai avut un frate?totuşi ştia care era răspunsul.
    -Da.
    -Şi acum mai trăieşte?
     -Nu, am fost nevoită să-l omor altfel distrugea toata lumea.
   -Şi i-ai ingropat corpul cum e normal?
   -Nu, l-am ars şi am aruncat cenuşa în lacul 
Lyn.
  Clary se cutremură atunci când îşi aminti de aceste lucruri îngrozitoare din punctul ei de vedere .Nu ştia de ce a întrebat tocmai acest lucru,dar cred că era faimoasă pentru că-l oprise pe Sebastian înainte de a distruge lumea vânătorilor de umbre.Ajung în camera ei.
       -Cred ca astea îţi sunt bune.Probează-le.
      -Mă duc în camera mea.
      -Nu e nevoie schimbă-te aici ca să nu mai baţi drumul degeaba dacă nu-ţi vin.
      -Cu tine în cameră?
     -Da.De ce nu ? E o chestie între fete.E vreo problemă?
     -Nu,minţi Katherine.
      Îşi dă bulza jos repedeşi o pune pe cea nouă.
     -Ce ai pe spate?Sunt nişte răni din câte am văzut.
    - Nu am nimic.Doar ţi s-a părut.
    Clary o lasă în pace.Era ceva ciudat la mijloc.Trebuia să vorbeasacă cu Jace.
   -Sunt bune hainele.Multumesc!
   -Hai jos sa iei prânzul cu noi.
    -Bine.
    Jos masa era asezată,iar la aceasta stăteau Isabelle,Simon si Jace.După ce toti au salut-o si au făcut cunoştință cu ea, au început sa vorbească.Cand au incetat Katherine a spus:
     -Când voi începe antrenamentele ,având în vedere că nu ştiu nimic despre cum să mă apăr?
     -La ora 12.Până atunci avem treabă, spuse Jace.
     -Ce treabă avem? întreabă Simon
    Jace se uită încruntat spre el.
     -A da.Mi-am amintit.
     -Bine.Până atunci mă voi duce la biblioteca ca sa studiez.
     Se ridică de la masă şi pleacă.
     -Toți în camera mea acum,spuse  Jace.

      Se aflau cu toții în cameră.Jace si Clary stăteau în colțurile opuse ale patului,iar Simon si Izzy se aşezaseră pe câte un sacaun.
   -Este ceva ciudat ca cineva să apară în toiul nopții şi să ceară un loc unde să stea. Nu vi se pare?Apoi mai cunoaşte şi numele fiecărora dintre noi,spuse Jace.
     Toți aprobară.
    -Pe lânga acest lucru în drum spre cameră mea m-a întrebat despre fratele meu.Aici devine cel mai straniu.A întrebat unde l-am îngropat.Când i-am dat să probeze nişte haine am rămas uimită.Pe spatele ei erau nişte răni adânci ca cele ale lui Sebastan. Ciudată coincidență nu?spuse Clary.
     Toți au rămas tăcuți.
      -Mie mi-a spus că a trăit cu o femeie mundană.Cum e posibil totuşi să aibă rănile acelea!?spuse Jace cu uimire.
      -Probabil a întâlnit un demon de curând, presupuse Simon.
       -Ea a afirmat că nu a dat peste nici unul. Puțin probabil ca asta să fie adevărat pentru că dacă eşti vânător de umbre aceştia te cam vânează.Şi de unde vine numele de Cuplud.Asta e cel mai ciudat nume;nu poate fi a unui vânator de umbre,zise Jace.
      -Poate e numele de familie al mundanei. Cred că ar fi cazul să îi punem întrebări,până o să o trimitem la institutul din L.A. , dar fără să sesizeze că vrem să aflăm ceva de la ea,propuse Izzy
 
      În timp ce ei discutau Katherine se uita după o carte de magie , carte gri si una despre legile conclavului.Cum aflase ce o interesa,totuşi într-un mod direct, acum nu mai avea decât să ştie cum să-şi folosească puterile pentru lucrul pe care şi-l dorea de 3 ani de zile.Căutase Cartea Neagră,dar aceasta se afla la Malcom ,aşa că nu mai rămăseseră decat runele amestecate cu puțină magie.Găsi carte gri , dar nici o rună care s-o ajute.Lângă ea se afla o cate de magie.Începu să o răsfoiască.Şi-ar fi dorit ca în acest moment tatăl ei să fie alături de ea şi să-o învețe cum să o practice,dar acesta o abandonase de mult.Nici nu mai voia ca ea sa fie in viața, cel puțin aşa îi spusese Valentine când era mică.
     A luat carte şi o duse în camera ei, ascunzând-o sub pernă.Avea ne voie de ea în caz că voia să învețe şi nu ştia dacă în biblioteca institutului din L.A. se afla vreo carte despre magie.În plus explica aproape etapă cu etapă fiecare vrajă.
    Se întoarce în bibliotecă ca să mai găsească şi  alte cărți.La scurt timp după ce ajunge în biblioteca se aude uşa scârțâind, iar ea tresare scăpând cartea.Pe uşă intra Jace.O ridica repede şi o pune la locul ei. Jace ar fi întrebat de ce se uita într-o carte cu magie dacă n-ar fi aşezat-o la timp. Se întoarce spre el si spune:
       -Nu ştii să bați la uşă?
      -Nu ştiam că te voi speria.
      -Era linişte.Normal că ma sperii când intri aşa brusc.
      -Voiam să te anunt că te aştept în sala pentru antrenament.
      -Bine vin imediat.
    Jace închise uşa în urma lui.
      
    Se aflau în sala de antrenament.O sală mare, înaltă,în care se aflau câteva tipuri de arme.În mijloc se afla un manechin.Îşi aminti de sala unde învățase să se apere. Ea cu Sebasian aveau vreo 5 ani pe atunci.Sala era mult mai mică deoarece se afla la subsol şi fusese amenajată de Valentine.
     -Eşti atentă la ce îți explic?se răsti Jace la ea.
    -Scuze ,nu mă simt bine.Mai poți repeta o dată?
    -Spuneam că trebuie să înveţi mai întâi să ştii cum să mânuieşti şi te lupti cu un pumnal ,apoi să ştii să te aperi....
     Cuvintele treceau pe lângă ea.Aceasta doar dădea din cap ca sa pară că e atentă. La un moment dat îşi îndreptă privirea în jos şi observă că  începuseră să apară câteva  picături de sânge.
      -Pot să mă duc până la baie?
     -Da ,dar vin-o repede.
Ajunse acolo şi se întreptă cu spatele spre oglindă .Pe bulză nu se vedea nicio picătură spre norocul ei .Când şi-o dădu jos sângele se prelingea pe spatele ei că nişte lacrimi.
Îşi apropie mâna de răni şi începe să murmure ceva ,iar din mâna apar nişte sclipiri albastre care opresc sângerarea.
Runele nu funcţionau şi nici magia nu avea efect vindecător în totalitate.Cineva bate la uşă.
      -E ocupat!
     -Ştiu.Te simti bine?
      -Da.Vin  imediat.Tu aşteaptă-mă în sală.
   Ajunge şi se uita după el.Îl zăreşte într-un colț vorbind la telefon.Cu cine vorbea?Rămânea o întrebare enigmatică.Se întoarce spre ea şi spune:
       -Bine.Hai să începem!Primul lucru este aruncarea la țintă cu cuțite.Trebuie să priveşti ținta concentrată apoi arunci,zise Jace  aruncând el primul.Rândul tău.
     Katherine luă cuțitul,iar în minte îi reveneau momentele când era cu Sebastian.Cum a învățat  să arunce cu ajutorul lui ,să se apere şi să lupte,iar în final îi apare atunci când este înjunghiat de Clary.Atunci nu se putuse abține şi aruncase fară să vrea în peretele din dreapta ei, aprope să-l omoare pe Jace ,care dacă nu  s-ar fi ferit, ar fi murit înjunghiat în inimă.
        -Vrei să mă omori?ținta este în față nu sunt eu!
       -Scuze nu am vrut.Mi-am pierdut controlul.
       -Aruncă.Dar de data asta în față,nu înspre mine.
      Şi nimerise fix in mijlocul țintei.Cum a reusit din prima?Întebarea asta se plimba în capul lui Jace.
    -Mai arunca o dată,spuse oferindu-i un nou cuțit care de data asta era mai greu din cauza mânerului care era din metal nu de lemn cum fusese primul.
      Arucă,iar noul cuțit se înfipse fix în mijlocul mânerului celuilalt.Jace nu mai avea mult şi urla,dar se abținuse.Doar după 2 ani de anrenament zilnic 5 ore reuşise să facă asta ,iar fata din fața lui, care nu avea nici măcar o oră de antrenament, după cum credea el, reuşise din prima.
      -Bine.Se uită la ceas.Trecuse o oră.Hai să exersăm săriturile.
      Din nou acestea îi ieşiseră din prima fără nici o ezitare,fără nici o greseală.După mai multe exerciții o întreabă:
     -Ai mai facut antrenamente până acum?
      -Nu ,mințise ea
   Se auzi o sonerie.
    -Aşteaptă un pic aici.Mă întorc imediat. Vreau să îti prezit pe cineva.
   
    Clary statea in tocul uşii.Nu se aştepta ca Alec,Magnus şi copilul lor să vină.Din spate  vine Jace.
     -Vă aşteptam.
    -Chiar ,spuse Clary surprinsă.De ce nu mai anunțat?
   -A fost ceva neprevăzut.Avem o problemă.
    Începe să le povestească tot.
  -Veniți după mine.Dar fără zogomot.Priviți prin gaura de la chie şi spuneți-mi cum se descurcă la primul antrenament din viața ei. Pe Max îl lăsaseră lui Clary şi  Izzy.
    Jace intră  singur.
     - Parcă voiai să îmi prezinti pe cineva.
     - Da.Incă nu au sosit.
      -Şi soneria care s-a auzit?Cine era?
      -Cary si Izzy au fost la cumpărături şi    şi-au uitat cheile,iar eu încuiasem uşa.
      "Clar că minte",îşi zise Katherine în gând.
      -Hai să învătăm cum să te aperi cu ajutorul săbiilor,zise el ducându-se înspre un colț în care se aflau două săbii de lemn şi când se întoarce îi oferă una.
      -Începem?
      -Da.
      Jace ataca.Un vânător de umbre care nu ar fi fost antrenat nu ar fi reacționat atât de repede şi nu ar fi ştiut să bareze.Magnus se uita pe gaura cheii,iar Alec reuşea să zărească câte ceva printre balamale. Amândoi se uitau suspicios.
      La a treia rundă însă Katherine nu reuşise să reacționeze atât de repede şi primi o lovitură peste rănile din spate.Cade în genunchi paralizată de durere.Un şuvoi de sânge începuse să curgă.
     -Du-te şi ajută-l cu fata.Eu mă duc să iau eu niste ierburi.
      Totul era neclar în fața lui Katherine. A distins doar cum a fost ridicată de pe podea, dusă într-o camera şi pusă pe pat. Apoi a văzut o lumină puternică când s-a deschis uşa apoi a închis ochii.
       Simții doar o durere ascutiță când o bandajase pe spate.Apoi reuşi cu greu să distingă nişte cuvinte.
     - Trebuie să-i verific sângele,ca sa văd cauza rănilor.
     -Bi....
   Apoi iarăşi totul neclar şi somnul pusese stăpânire pe ea.

    Magnus examinase sângele."Nu are cum să fie...Nu are cum...Nu.Imposibil!"repeta el în gând.Se întoarse în camera unde  se afla Jace şi îi comunică rezultatul.
    -Rănile au fost facute cu un material care nu este suportat de îngeri.Are mai mult  sânge de înger  decat Clary şi cu tine la un loc.
     "Şi sânge de magician"îşi spuse pentru el.
Jace a tăcut din gură.Ce era să mai spună; era prea surprins.
     -Stau eu cu ea la noapte.În caz de ceva  voi fi lângă ea să o vindec.
      Jace plecă,iar Magnus se asează pe scaunul de lângă pat.Îi părea cunoscută;cel puțin părul.Ea încă nu era conştientă.Auzise conversația.Dar cine stătea lângă ea?Întredeschise ochii şi a putut vedea un contur al unei fețe neuniforme.Dar când zări culoarea ochilor aproape că ar fi sărit din pat dacă nu s-ar fi aflat în aceasta stare.
"Nu putea să fie Magnus.El era în al clot al lumii...decât dacă nu vorbise Jace.Desigur. Cu el vorbise în sala la telefon"gândi ea.
      -Odihneşte-te!îi spuse el,mângâind-o delicat pe cap.
      Adormi din nou.
     Magnus nu dormise decât 2 ore.Era îngrijorat şi voia să afle un lucru şi anume:cine este fata din fața lui.Pentru scurt timp părăsise camera ca să se ducă la bibliotecă. Acolo căută o carte care explica pas cu pas magia,dar nu o găsi. Data trecută când fusese aici era in bibliotecă.Deci fata o luase.Nu se astepta ca Katherine să ştie că poate practica magia.Apoi s-a întors. Acum ştia cine e aceasta.

În  Idris
   Katherine avea 6 ani.Într-o zi  de martie Valentin ,la insistețele ei a dus-o să-şi vadă tatăl,dar a modificat un pic lucrurile pentru a-l urâ.Îi arătase pe geam cum acesta rupea o fotografie şi când plecă din încaperea respectivă intră Valentine însoțit de Katherine.Îi arătase că fotografia ruptă era una cu ea şi pe spate scria:"Ce bine că am scăpat de ea".De atunci ea îl urase pe tatăl biologic.
     Cum se alesese cu rănile?Este o poveste destul de lungă.
    Într-o zi ea ,când avea 15 ani stătea cu Sebastian,iar tatăl lor era plecat.Fratele ei spuse:
    -Trebuie să mă duc să văd de nişte arme mai bune.Ce armă ai prefera?
    -Ştii că e periculos nu?
    -Da ,dar..
    -Ştii că nicio armă nu merită să-ți faci rănile mai adânci nu?O sa mă duc eu.
    -Nu!Dacă te va prinde nu va fi deloc bine.
   -Pe mine s-ar putea să nu mă pedepseas-că prin bătaie.
    -Bine, zise Sebastian în cele din urmă. Ai 30 de minute să te duci să iei astea.
    Îi întinse o listă.Nu erau multe.În cele din urmă s-a întors la timp. Ascunseră repede armele înainte ca Valentine să intre pe uşă.
     O zi după aceea, ea a vrut să fugă de acasă. Reuşise să îl facă pe Sebastian să se ducă într-o altă cameră. Ea a sărit pe  geam, dar Valentine o prinse de păr şi o întrebă:
       -Unde crezi că pleci?
      -Departe de aici,spuse ea cu îndrăzneală.
    Făcuse cea mai mare greşeală.Valentine o târî în aceeaşi cameră unde mai fusese atunci când fratele ei primise acele rani dureroase.Dar de data aceasta înainte ca să înceapă îl încuie bine pe Sebastian ca să nu mai intervină.Se întoarse în cameră şi într-o clipită simți ceva dureros pe spate. Era prima lovitură de bici.Ea începu să țipe şi simțea cum sângele se prelingea pe spatele ei.Urmă a doua, apoi a treia lovitură până o lăsă inconştientă pe podea.
    După ce a terminat, l-a lăsat pe Sebastan să părăsească locul unde fusese închis.Acesta s-a îndreptat în fugă spre locul unde se afla Katherine.O ridică repede de jos şi o duse în camera lui.Începu să deseneze rune pe spatele ei,dar fără nicun efect.
     Nu ştia ce să mai facă ;era panicat. Începe să se gândească la cât de mult o iubeşte şi îi aplică în acelaşi timp şi runa iratze.De data aceasta funcționase.Ea simțise aceeaşi durere înțepătoare,iar runele îi opriseră doar sângerarea.De dimineața a vrut să se ridice,dar o mană i-a atins capul ,şoptindu-i la ureche: "Odihneşte-te!"Aceasta şi-a dat seama că erau cuvintele lui Sebastian.Apoi închise ochii şi dormi aproape două zile.