Regina Întunericului

Capitolul 3 TATĂL LUI KATHERINE

Cu toții avem o familie care nu ne-ar părăsi niciodată.Magnus,Înaltul magician din Brooklyn ,nu şi-ar fi părăsit familia.Se făcuse dimineață.
Katherine visase mai mult decat vreodată. Prima oară avusese un coşmar care se baza pe amintirea când este luată de Valentine.Al doilea vis conținea toate amintirile neplăcute prin care au trecut Sebastian şi ea.Apoi a visat despre amintirile plăcute cu fratele ei , despre cum ea a fugit şi cum l-a văzut murind în faţa ei.
Lumina soarelui începea să pătrundă timid în cameră,luminând doar o parte din aceasta.Imediat după revărsarea zorilor ea deschise ochii şi a avut cea mai mare surpriză neplăcută din viața ei.Magnus era aşezat pe scaunul din fața patului şi se uita la ea cu ochii lui de pisică verzi-aurii.Ce cauta el aici?
-Bună dimineața.Te ai odihnit,Katherine Bane?
Când spunea aceste cuvinte se uita în ochii ei care căpătaseră o culoare gri petrol în acea lumină a dimineții.
-Ştii culoarea ochilor tăi este aceeaşi ca atunci când erai mică:gri petrol noapte si dimineața înainte de răsăritul soarelui,iar în tipul zilei au culorea căprui cu tente aurii. Culoarea aurie ai moştenit-o de la mine.
Aceasta tăcea din cauză că era prea surprinsă.Cum îşi dăduse seama?
-Nu ştii că te numeşti aşa?Nu ți-a spus Valentine că eu sunt tatăl tău?
-Nu eşti tatăl meu.Eu n-am tată.
Încercă să se ridice,dar nu reuşi.
-Nu încerca să te ridici.Esti prea epuizată deoarece ai pierdut mult sânge.
-Vreau să merg la institutul din L.A.Vreau să vorbesc cu Jace.Acum.
-Mai întâi răspunde la cele două întrebări.
-Nu mi-a spus Valentine.Sebastian mi-a spus şi pentru asta a plătit.
Chipul lui Magnus era mai întunecat decât de obicei.
-Cum adica a plătit?
-I-a făcut aceleaşi răni ca ale mele.Numai ca ale lui am putut să le fac să nu mai sângereze niciodată.
Încercă să se ridice,iar acum reuşise. Ieşi afară din cameră trântind uşa.Nu după mult timp intră în biroul lui Jace.Ştia că acolo îl va găsi şi aşa a fost.
-Azi merg la institutul din L.A.Chiar dacă eşti de acord sau nu.Am venit să te anunț.
-Nu pleci acum.Cel puțin nu până ți se vindecă de tot rănile.
-Adică vrei să spui că niciodată.
-Cum?
-Ele au fost făcute special ca să nu se vindece.
-Măcar mai stai o zi.
-Nu!ripostă ea
Magnus asculta toată conversația,iar când se auzi linişte din interior,intră spunând:
-Las-o să plece în L.A.
Se auzi tristețe în vocea lui şi în privire.De acest lucru îşi dăduse seama şi Katherine. Oricât de mult l-ar fi urât tot nu suporta să-l vada aşa.
-Bine.Pleci astăzi,spuse Jace.
Katherine în scimb spuse:
- Plec mâine,m-am răzgândit. Mangnus, trebuie să stăm de vorba!
De data aceasta plecă închizând uşa delicat,luă mai întâi cartea de sub perna şi apoi se duse spre sala de antrenament. Începe să citească din carte , dar la un moment dat a simțit că cineva se apropie de uşă.Ascunse repede cartea şi în sală intră tatăl ei.
-Cum de ai ştiut că sunt aici?
-Am bănuit.Despre ce voiai să discutăm de ai acceptat să mai stai o zi?
-Primul lucru:vreau să ştiu ce s-a întâmplat cu adevărat când eram mică.Al doilea lucru: vreau să mă înveți asta.Şi bate cu degenul în coperta cărții: "Cum să înveți să practici magia".
Pe fața lui Magnus apăruseră umbre.Se pare că nu dorea să-şi amintească de acea zi.
-Într-o zi ,când erai mica, cineva a bătut la uşă.Îl asteptam pe Malcom să sosească la acea oră,dar era Valentine.El m-a lovit cu ceva în cap şi am rămas inconştient.Când m-am trezit primul lucru care l-am făcut a fost să mă uit să văd dacă esti bine,dar el fugise cu tine.L-am căutat mult timp, dar nu l-am mai găsit.Când tu împlinisei 16 ani i-am dat de urmă,dar când am ajuns la el şi l-am întrebat de tine mi-a spus că ai murit cu un an în urmă. Atunci am simtit ca tot cerul îmi căzuse în cap.Nu te-am abandonat niciodată,dacă aşa ai crezut.
Ea se apropie de el.
-Sigur spui adevărul?
-Numai adevarul.
-Bine,te cred.Deci cum rămâne cu magia.
-Nu ai vrea să locuieşti cu mine,Max şi cu Alec?Te-aş putea învața zilnic.
In timp ce o întreba chipul lui parcă se mai lumina.
-Îmi pare rău,dar nu pot.
-Atunci hai să începem.

Se înserase.Katherine ajunse în camera ei şi se trânti în pat.Nu mai putea de oboselă după ore în şir de practicare a magiei fără pauze şi mâncare.Nici nu prea îi trebui mâncare,după ce, înainte de a începe să învețe îşi desenase 5 rune de rezistență pe brațul drept.Nu ar fi putut să stea pe picioare dacă nu şi le făcea.Toate dispăruseră lăsând în urmă doar o linie subțire,albă aproape invizibilă.Nu apucă bine să se aşeze că intră Alec.
-Tu eşti Katherine nu?
-Da,iar tu esti Alec.Te cunosc şi tu la fel,doar am făcut cunoştintă la prânzul de ieri.
Alec o ignoră,apoi continuă:
-Vreau explicații la o singură intrebare. Cine eşti tu mai exact?Adică pentru Magnus mă refer.
-Eu?Nu ți-a spus nu?Nici astăzi,murmură ea pentru a nu fi auzită.
-Nu.Deci?
-Nu contează.Oricum să nu crezi că sunt iubita lui.Nici măcar nu îl suport.
-A bine.Doar atât mă interesa.Noapte bună!
Plecă din cameră.Ea era suparată. Nici celui mai apropiat om din lume nu-i spusese că este fiica lui.Deci nu o dorea, gândise Katherine.Îşi luă toate lucrurile, sări pe geam de la etajul 3 şi ateriză foarte uşor. Spui că nici nu sărise,ci doar se aplecase, apoi o luă la fugă.Se opri în fața unei case părăsite şi începe să deseneze un portal.

Între timp Magnus îi aducea mâncarea. Bătuse la uşă şi apasă pe clanță.Era încuiată.
-Katherine deschide!Ți-am adus cina!spuse el bătând în uşă.
Niciun răspuns.Lăsă tava pe masa din apropiere şi folosi magia ca să deschidă uşa.Când intră,camera era goală,iar pe noptieră era lăsat un mesaj.În el scria:"Plec!Nu încercați să mă căutați."Magnus era distrus;nu mai putea accepta pierderea ei pentru a doua oară.