Born to die

Capitolul 4

Zilele treceau. Kyle îşi afunda amarul în băutură şi droguri, ducând-o din ce in ce mai rău, în timp ce Mirabella era din ce în ce mai bine. Ieșea cu prietenii prin cluburi, se distra şi făcea glume pe seama celorlalţi.

- Hai, Kyle. Nu poţi rămâne pe viaţă în casă din cauza unei despărţiri.

- E mai bine aşa! îi spune lui Bryan,  ţipând la final.

- Când te-ai ridicat ultima oară din pat?

- Pa, Bryan.

Următoarea oprire a lui Bryan fu la casa Mirandei. A sunat insistent la ușă. 

- Hai, Miranda, deschide! Știu ca ești acolo!

Aceasta ăși făcu apariția. Era îmbrăcată în pijamalele ei comode. Nu ueșise din casă azi. 

- Ce vrei, Bryan? 

Acesta nu așteptă să fie invitat înăuntru. Se duse direct către bucătărie ți deschise frigiderul. 

„Perfect, doar de foamea lui nu aveam eu chef acum.” gândi Miranda. 

- Bryan, țin să te anunț că ai și tu o mamă care gătește și pune mâncarea în frigider, exact cum face mama. 

-  Lasă-mă că-s supărat. spuse el în timp ce se îndopa cu un sendviș. (Idk, așa se scrie în română?)

- Ce ai pățit? a zis Miranda și s-a așezat pe masă, în fața lui. 

- E Kyle. Mereu am fost gelos pe el că a avut-o pe Mirabella. Nu o prețuia cum trebuie. Nu îi dădea tot ce avea nevoie. Știam asta. Ea nu era fericită. În timp ce tu ți-o trăgeau cu el*

- Ăhăm, nu-mi aminti de asta. îl întrerupse.

- În timp ce tu ți-o trăgeai cu el, eu am mers cu Bella pe plajă. Ne-am simâit grozav. Am râs, am glumit, mai aveam puțin și intram în pantalonii ei. Nu știu cum de nu am făcut asta. Ea e perfectă. E tot ce și-ar dori un băiat. a continuat el. Azi am mers la Kyle. Era mort de beat. Avea ochii roși, cred că se droghează. Mă simt super vinovat, pentru că știu că mare parte din asta e vina mea. Eu v-am făcut să vă culcați, eu am plecat cu Mirabella, eu am convins-o să se desparta de el. 

- Bryan..

- Așteaptă să termin. Mă simt foarte vinovat. Mă macină pe dinăuntru ca el, cel mai bun prieten al meu, nu mă mai suportă. Nu mai vrea să vorbească cu mine. Mă urăște. Sunt vinovat că el ia nu știu ce prafuri. Sun vinovat ca e beat mort. Trebuie să fac ceva, Miranda, dar nu știu ce. Te rog, ajută-mă. 

- Cu ce aș putea să te ajut, Bryan? Spune-mi și am să o fac. 

- Tu ești sexy, arăti bine, toți băieții care se uita la tine se excită. Inclusiv eu. 

-, Da, cred că arăt foarte provocator în pijama.

- Lasă-mă să termin. arăti bine. Ești bună în pat. Știi să săruți. Ai fost acolo când am avut nevoie de tine. Am fost acolo când ai avut nevoie de mine. Ești cea mai bună prietenă a mea și totuși ești și prietena mea cu beneficii. 

- Oh, știu unde bați, am de gând să dorm singură în noaptea asta, ai mei sunt acasă.

- Nu, nu vreau să mă culc cu tine. Miranda, m-am îndrăgostit. M-am îndrăgostit de iubita/ex iubita celui mai bun prieten al meu. Ce fac? Ce să fac? Din cauza mea cel mai bun prieten al meu e un drogat acum. Ce mă fac? Am nevoie de un sfat. 

- Eu am să te ajut din umbră, Bryan. Nu vreau să afle Kyle că fac ceva bine pentru el. Nu îl suport, nu mă suportă. A fost o greșeală ce s-a întâmplat între mine și el. Ok?

- Ok. 

Telefonul lui sună. Era un mesaj. De la Mirabella. 

Mirabella 

În 15 minute să fii la mine acasa. trebuie să vorbim. 

xxBella.

- Trebuie să plec. Mirabella mă cheama acasă la ea. Mă întorc mâine la tine. Ok?

- Ai grijă ce faci cu ea!

- O să am.

*BRIAN P.O.V.*

Am plecat de la Miranda spre casa Izabellei. Mi-era frică, eram speriat. Ce putea să îmi zică? Că ce s-a întâmplat între noi a fost o greşeală? Că şi ea are sentimente pentru mine? Totul este prra confuz. Astea da drame de iubire adolescentină.

Am ajuns. O văd, stă în faţa geamului uitânduse după mine probabil. Părul ei superb i se aşază frumos pe umeri în timp ce ochii căutători scanează grădina. Am intrat pe aleea din faţa casei ei, m-am apropiat de uşă şi cu frică am apăsat butonul soneriei.

Ding-dong

Nimic

Aştept puţin, poate s-a depărtat de uşă.

Nimic.

Mai sun o data.

Ding-dong.

Mai aştept.

După alte 5 minute de aşteptat, chiar cand voiam sa plec se deschide uşa. Însă nu de către Mirabella, de fratele ei mai mic.

- Tu cine eşti? mă întreabă el.

- Bryan, îmi pare bine. Mirabella e acasă?

- Da, e. Mă duc să o chem.

- Da, sigur, pot aştep* îmi închisese ușa și era deja la jumătatea drumului.

După alte 10 minute apare Mirabella care tot ce mi-a zis a fost că vrea să mergem la plajă. Aşa am facut. Toată ziua am stat la plajă, pe şezlong sau in mare jucându-ne cu mingea. Seara, în timp ce o duceam spre casă m-am hotărât să deschid subiectul pentru care am venit.

- Când mi-ai dat mesajul ai zis că vrei să vorbim, nu că vrei să mergem la plajă.

- Da, aşa e.

Cu asta mi-a pus capac.

Am lasat-o acasă, iar primul luctu pe care l-am făcut a fost să o sun pe Miranda.

- Miranda, sunt Bryan, ce faci?

- Da, idiotule, ştiu cine esti, îmi apare numele apelantului pe telefon.

- A. Bine. Pot să vin la tine?

- Cu ce scop?

- Ești singură acasă?

- Da, ai mei vin abia joi.

- Şi azi e sâmbătă . Pot să îţi ţin de urât până vin ei?

- Dacă te referi la prietenia noastră cu beneficii, doar azi pot face asta, dacă vrei doar sa stai cu mine, da, poţi să stai.

- Doar să stau. Am nevoie de o prietenă momentan. Am nevoie de tine.

**

Ok, stiu ca a durat cam mult pana am postat, dar scriu de 2 saptamani la capitolul asta si nu imi placea cum iese. E cam scurt, da, dar o sa imi revin si o sa incerc sa postez mai repede.

A, apropo, ce nume sa ii dau capitolului?

Votes, pub, comments.

Kissez. Anaa.