Born to die

Capitolul 3: Adopția

Mama Ariei stătea pe un pat de spital, în aceeași încăpere cu fiica sa. Se uita cu drag la ea cum dormea, așteptând să primească un răspuns de la asistente legate de soțul ei. Fetiţa ei era superbă. Avea părul blond, ca puful unui pui de găină.

Brusc, intră asistenta.

- Doamna Cross?

- Da?

- Se pare că soţul dumneavoastră a murit pe loc în timpul accidentului. Îmi pare rău. Am făcut tot ce am putut. Acum, vă rog să intrați în sala de operaţie.

- Cum nici soţul meu nu a supraviețuit, nici eu nu o voi face. Și eu sunt doctoriţă şi îmi pot da seama că mi-a venit timpul. Vreau ca organele mele să fie donate persoanelor care au mai multe șanse de a trăi. O să intru în operaţie, dar înainte, vreau să îmi iau la revedere de la fiica mea.

Zicând acestea s-a ridicat din pat și s-a așezat pe patul Ariei, care s-a trezit când a simţit-o aproape.

- Mami? Unde-i tati?

- Tati a plecat şi la fel voi face şi eu. Tu o să creşti mare, o să fii fericită şi vei avea propria ta familie.

- Nu, mami. a spus fata printre lacrimi. Stai! Unde pleci? O să te întorci?

- Te iubesc. zicând acestea a plecat din încăpere.

Fetiţa continua să plângă, iar asistentele i-au dat un calmant  ca să adoarmă.

Când s-a trezit, o doamnă era lângă patul ei şi se uita la ea. Părul ei era roșu ca focul iar ochii făceau un contrast puternic cu părul. Avea în jur de 25 de ani.

- Bună, Aria. Numele meu este Cristina și îmi poţi spune Tina. Vrei să fim prietene?

- Unde sunt părinţii mei?

-îţi voi spune tot ce vrei să aflii. Eu mă voi asigura că vei fi o fată norocoasă, care va avea o familie fericită. OK?

- Îhî.

Aria a plecat cu Tina de la spital după ce a fost vaccinată si controlată de toţi doctorii posibili. Când a ajuns la orfelinat, aceasta a fost prezentată și restul copiilor. În cameră stătea cu 2 fete mai mari decât ea. Irina, de 11 ani şi Ştef, de 14. Irina era destul de scundă, avea părul şaten şi ochii căprui. Părea destul de timidă. În schimb, Ştef avea tatuaje pe tot corpul şi piercing-uri în toate cavităţile posibile.

- Câţi ani ai? întreabă Ştef.

- 5. răspunde Aria neîncrezătoare.

-Bun venit în Iad. Aici eu fac regulile şi dacă nu le respecţi nu vrei să aflii ce o să se întâmple.

- Da. spune Aria cu privirea în pământ.

-Bună, fetelor. intră Tina în cameră. Cum e, Aria? Te-ai acomodat? Ştef, te rog să vii să vorbim ceva.

Plecând, Ștef i-a mai dat o privire cu ură Ariei.

-Ştef, Aria e specială. O să fie adoptată în curând, o să meargă des să îşi vadă rudele, o să meargă la grădiniţă. O să fie altfel pentru ea..Ea..

-Asta ne ziceai tututor, o întrerupe puștoaica, dar uite, înafară de mucoasa asta suntem ca în formula iniţială. Nimeni nu va fi adoptat de aici, iar ea o să vadă asta.

- Uită-te bine la mine, doar pentru că tu nu ai fost adoptată în toţi anii ăştia nu îţi dă voie să fi rea cu ceilalţi, cu atât mai puţin cu Aria.

- Nu mă interesează. Nu o să mă poft altfel cu ea. zicând asta dă să plece.

- FETIŢA ASTA ŞI-A PIERDUT PĂRINŢII IERI ÎNTR-UN ACCIDENT DE MAŞINĂ. Ieri, pe vremea asta dormea în braţele mamei sale, iar acum va dormi într-un pat de orfelinat. M-a întrebat de 5 ori unde sunt mami şi tati. Nu e exact ca la tine? Nu asta ai păţit şi tu?

- Ba da, iar eu am trecut peste. Asta trebuie să facă şi ea.

- Atât de rea ești? Știu că și tu ai trecut prin momente grele. Știu că și tu ai trecut exact prin asta. Îţi promit că dacă te atingi de ea o să te duc de unde te-am luat.

Fata a continuat să meargă de parcă nu ar auzi nimic.

Tina se uita dintr-un colţ al camerei la micuţa Aria. Ea stătea într-un colţ al camerei cu genunchii strânşi la piept, lacrimi curgându-i pe faţă.

- Vrei ceva de băut, puiule? Ţi-e foame?

- N-nu. s-a bâlbâit ea.

- Vrei să mergem să ne plimbăm? Vrei să vezi locurile?

- D-da.

- Îţi aleg eu hainele?

- Mâhâm.

Tina s-a dus la bagajul fetei. Hainele erau aranjate la muchie 'probabil de mama ei' gândește ea. Erau bluze de toate culorile, cu toate personajele de la desenele pentru copii. Hello Kitty, Hannah Montana, Mickey Mouse, Cenuşăreasa. Ochii i s-au umezit şi 2 lacrimi şi-au făcut apariţia pe obrajii ei. Şi-a şters faţa cu degetele mari şi a ales hăinuţele. A ales o bluză albastră cu Hello Kittt, care pe spate avea dantelă, cu o pereche de jeans bleo-marin. Pantalonii ei aveau model cu inimioare deasupra gleznei şi la nivelul buzunarelor. În cap i-a pus o pălăriuţă roz, iar în picioare avea o pereche de adidaşi de la puma, siclam cu dungi gri. I-a dat şi un hanorac asortat cu tricoul pe care-l avea. Aria s-a dus să se uite in oglindă. Când s-a văzut în oglindă gura i s-a făcut în formă de O şi a rostit încep, doar pentru ea 'Sunt frumoasă.' . Au plecat cu maşina. Tina conducea şi a lăsat-o pe Aria să stea pe locul pasagerului. Strada pe care mergeau avea în stânga şi în dreapta foarte mulţi copaci care stăteau parcă în şir indian. În aproape 30 de minute au ajuns într-un parc foarte mare.

- Vrei să îţi iau o îngheţată? a întrebat Tina cu zâmbetul pe buze.

Fetiţa se uita la ce se vedea în faţa ei. Era plin de copii mai mari şi mai mici ca ea. Toţi se jucau cu părinţii şi mergeau cu bicicletele.

- Aici ne întâlnim cu mami şi tati?

- Te-am adus aici ca să îţi explic tot ce trebuie şi ce vrei să ştii. Hai să stăm pe o bancă.

S-au aşezat pe prima bancă liberă, Tina a tras o gura mare de aer în piept şi  a spus.

- Ştii ce e moartea, nu?

- Da.

- Se pare că ea a venit şi i-a l-luat p-pe părinţii tăi. Au plecat şi nu se mai întorc. Dar rolul meu aici este să am grijă de tine şi să te fac să ajungi o fată mare şi frumoasă.

Ochii fetei se umplură de lacrimi. Nu ştia ce să zică sau ce să facă. Tina a strâns-o în braţe cât de tare a putut, aceasta plângănd cu sughiţuri.

- Vreau acasă. a  reuşit ea să zică.

- Sigur.

Param pam pam. Am postat. Ştiu că a durat ceva, dar am mai început o poveste. O găsiţi pe pagina mea, se cheamă 'Blocked in the past' e un ff. Dacă vă place, lăsați o părere şi poate o citiţi. Aş aprecia asta.

AM LUAT 10 ÎN TEZĂ LA MATEE!! DAU DE BĂUT CU TEDII!!

Kisses from Anaaa ♥♡