Zeiță

#1

  O altă zi de școală. O altă zi monotonă gata să înceapă. Închid alarma enervantă care ma trezește în fiecare dimineata si îmi aleg niște haine din dulap. Imi iau niște blugi albaștrii, un tricou alb,  rucsacul, și cobor la micul dejun.
MAMA: Buna dimineata! Cum ai dormit?
EU: Neata! Bine...
  Mama mea este un înger...  La propriu!  Stiu ca suna cam direct și de necrezut dar e cât se poate de adevărat.
   Ea îmi spunea când eram mică povești despre dragonii, sirenele, zânele și unicornii care trăiesc în lumea din care vine ea. Niciodată nu m-a dus acolo... Deși mi-ar plăcea foarte mult să scap de monotonia și plictiseala de aici,  de pe Pământ. Am rugato de nenumărate ori să mergem acolo, să îmi cunosc rudele, să văd cu ochii mei toate lucrurile de care îmi povestea. Dar de fiecare dată când îi spuneam asta, se întrista și îmi spunea că din păcate nu putem merge. La un moment dat m-am oprit din a o ruga să mergem in "Regatul Îngerilor", asa cum îi spunea ea.
  Mama mi-a dovedit în nenumărate rânduri că este un înger, dar nu pot să spun nimănui despre asta deoarece mama se teme să nu fim tratate ca niște nebune care aberează.
  Ea are un tatuaj pe mâna dreaptă. Dacă nu ar fi fost nevoită să își facă acel tatuaj, nu si l-ar fi făcut. Mama e genul ăla de om pe stilul vechi...
  Tatuajul reprezintă niște valuri. Atât.  Nu e deloc complex, și nici nu acoperă prea multă piele.

  Mama e destul de cool, totuși. În schimb eu... Mie nu mi s-au întâmplat nicodată lucrurile care i s-au întâmplat mamei mele... Lucruri specifice îngerilor. Dacă ma gandesc bine, nici nu seman cu un înger. Am ochii căprui și păr șaten. Nici nu am pielea de o culoare așa de pală că a mamei mele. Nu o prea moștenesc când vine vorba de aspectul fizic...
  Tot la ce ma pot gândi este tata. Nu l-am cunoscut niciodată. Mama mi-a spus că a plecat când eram mai mică și nu s-a mai întors. Să fiu sinceră, nu o cred. Vreau mai mult decât orice să văd cu cine seman. De la cine am ochii caprui... Și mai ales, vreau sa știu ce sunt. Sunt ferm convinsă că nu sunt un înger în totalitate. Asta îmi este foarte clar și nu aș fi surprinsă să aud asta într-o zi... Dar vreau sa vad ce o face pe mama sa ramana pe planeta asta infecta și nu se întoarce acasă. Poate ca tata este om. De-asta nu plecam de aici. Poate ca ea vrea să mă facă să fiu că tata... Totuși, simt ca e ceva mult mai încurcat la mijloc. Mi-am dori să aflu într-o zi.

  Ma îndrept cu pași repezi spre stația de autobuz care ma duce spre infern, sau, cum îi mai zic oamenii, școala, și ma întâlnesc cu prietena mea, Georgiana. Ea nu stie nimic despre fazele cu îngeri, e mai bine așa.
G: HEEEEI SABI CE FACI!
E: Bine...

  A văzut ca sunt bosumflata. Toate gândurile astea ma obosesc.
  Ajunge autobuzul însfârșit și eu pot să îmi pun căștile în urechi și să mă rup de realitate.

  Ajungând la școala, eu si Georgi coborâm din autobuz și ne luăm la revedere. Ma îndrept spre clasă și ma intalnesc cu Alex. E un prieten foarte bun de al meu și sunt cam îndrăgostită de el...  El nu îmi da indicii cum că ar fi atras de mine,  deci suntem doar prieteni.
A: Neata!
E: Neata! Ce mai faci?
A: Nimic diferit de ce am facut și ieri.
E: Și eu la fel... WOW câte avem în comun!
A: * chicotit *
E: E așa de drăguț când zâmbește!
Trebuie să plec. Ne mai vedem!
A: Hei stai! Voiam să te întreb dacă vrei sa ieșim undeva...
E: Ok. Cine mai vine?
A: ...Doar noi doi.

  Alex ma invită la o întâlnire?! Pot să mor împăcată acum!  Nu-mi vine sa cred!  Sunt asa de fericită!
  De ce se uita toată lumea de pe hol la mine? ...  Oh nu nu acum!!!

  Am început să strălucesc! Nu îmi vine sa cred!  Însfârșit un lucru specific îngerilor! În cel mai nepotrivit moment...
  Alex ma privește în ochi și ma face să ma topesc. Atunci ma opresc din strălucit. Îi i-au mâna între palmele mele și îi spun: DA!
  Clopoțelul suna și eu ma grăbesc să ajung în clasa.

* Alex POV.  *

  Tocmai am văzut-o pe Sabina strălucind sau mi s-a parut?!

* Sabina POV.  *

  După terminarea orelor ies de la școală și ma îndrept spre casa.
  Mama e pe canapea uitându-se la TV că de obicei.  Eu o salut și vreau sa merg în camera mea. Urc câteva scări și mama spune:
M: Vreau sa iti spun ceva foarte important la cina.

  Salut! Sper ca v-a plăcut primul capitol din cartea mea. O să fac capitole mai lungi dacă o să meargă bine. Bye!