Cold Soul

Înapoi în pădure

        Razele de dimineață ale soarelui le țintesc pe Anne și Jane, fâcându-le în acest fel să se trezească. Prima care s-a trezit a fost Anne. Fata a mers spre bucătărie având în gând să pregătească două cafele Marrośa, firma de cafea preferată a Annei. Merge spre dulăpiorul de către bucătărie și se întinde pe vârfuri ca să apuce cutia de cafea. Ia două căni, una albastră și una roz, și le așează pe masă, scăpându-le însă ușor motiv pentru care crede că a auzit-o pe Jane trezindu-se. Pune cafeaua la foc, apoi se întinde să pună cutia la locul ei. Cât timp se întindea, Jane se strecoară prin spatele ei, iar când Anne se întoarce are o surpriză:

     —Aghhhhh...Jane!! Era să țip! Ce-ar fi să nu te mai strecori așa in spatele meu când pregătesc cafeaua?

Jane începe să râdă, dar nu spune nimic. Blonda se așează la masă. Anne a depistat că pare posomorâtă și ca un sentiment de tristețe e prezent constant in starea lui Jane, așa că se apropie de ea și zice:

—Jane. Ce ai? Ce s-a întâmplat? Nu-ți place cafeaua? Pentru că dacă nu eu pot să o fa....

Anne nu apucă să-și termine fraza deoarece Jane o intrerupe zicând:

—Nu...Anne, nu înțelegi. Nu e vorba despre cafea...
—Dar?
—Aseară când am plecat din uhm..ăh..peșteră, am uitat ceva foarte important acolo.Trebuie să îl recuperez, nu vreau sa te presez să te întorci acolo, chiar nu. Înțeleg dacă nu o să vii, însă în seara asta mă întorc acolo și am de gând să recuperez ce-i al meu.
—Pot sa întreb ce anume ai uitat?
—Uhm...ă..pai..

Telefonul lui Jane începe să sune. Fuge in dormitor unde închide ușa. Anne fiind tulburată de comportamentul lui Jane merge și ascultă întreaga conversație:

Jane la telefon:
Aghhh, ți-am spus că vom fi acolo. Tu doar ajungi la timp.Bine?
EVIDENT CĂ ÎL AM LA MINE.
Auzi, ce fel de dobitoacă incultă mă crezi?
Ugh, ne vedem deseară. Ai încredere.

Anne aude că (,) conversația lui Jane e pe sfârșite, așa că fuge înapoi în bucătările prefăcându-se că n-a auzit nimic și că nu s-a mișcat de la masă.
Blonda se întoarce si ea în bucătărie dar e surprins chestionată de sora ei:

—Cu cine ai vorbit? vorbește Anne sorbind profund din cafeaua ei.
—Ăăăăă, mătușa Lorret, voia să vadă ce mai fac.

Era evident că ascunde ceva, aceea nu era nici pe departe Mătușa Lorret, își spunea Anne în gând
și era hotărâtă să afle ce.

Mai tărziu, s-a făcut timpul ca fetele să meargă dim nou in pădurea aceea sinistră, pentru că aparent, Jane avea ceva de ascuns.
După ce au mers 45 de minute, fără să-și ia vreo sticlă de apă cu ele, au ajuns la copacul acela rămuros.
Brusc, Anne nu se mai simțea atât de protejată ca înainte, fapt pentru care a zis:

—Stii ce Jane, e puțin frig jos, iar eu nu mi-am luat vreo bluză de trening, te voi aștepta aici. zise roșcata băgând cea mai random scuză doar ca să nu meargă cu Jane acolo jos.
—Oh haide Anne, ne vom întoarce rapid.
Fără să mai zică ceva, e trasă de mână de Jane și adusă acolo jos, IAR.

Cât timp fata iși căuta lucrul prețios, sora ei se uita la împrejurimi. Primul lucru pe care l-a observat a fost că pe rafturile pivniței nu erau lucruri obișnuite. Era plin de cuțite și literalmente orice altă armă care conținea lame.
Anne puțin speriată îi zice lui Jane:
—Hai mai repede, locul ăsta imi dă fiori.
—Nu-ți face griji, o să te obișnuiești. a zis Jane schițând un zâmbet forțat și diabolic.
—C-ce vrei să..zici? murmură roșcata cuprinsă de un val de frig.
—Înca nu te-ai prins, nu? Jane începe să râdă.
Draga mea, surioară, nu știu cum să-ți explic dar ai fost mai toantă decât părinții tăi. Tu chiar ai crezut o boabă din ce am zis? Hah, se vede că ești fata lui Liam.
—Jane...ce se..
—Oh, te rog, dă-mi voie. Poate că iți sunt soră biologic, dar sunt surprinsă să vad ca tu chiar ai crezut că eu m-aș alia vreodată cu o copilă ca tine, care apropo, ar cam avea nevoie de niște lectii de control. Phew, săraca de tine. Vezi tu, Petunia este mama mea, dar înca nu știi toata povestea: Liam, adică tatăl tău, s-a căsătorit cu mama noastră dupa ce tatăl MEU, James a părăsit-o pe mama noastră. Lorret? Chiar credeai că Lorret e mătușa noastră? Știi, imi vine greu să cred că ești sora mea. Lorret este femeia care l-a ajutat pe tatăl meu.
—A-ajut-tat în ce? spune Anne bâlbându-se din cauza miilor de fiori pe care îi are în ea acum.
—Nu-mi vine să cred că nu ai realizat asta până acum. Tatăl meu și cu Lorret au complotat ca să o elimine pe mama noastră si pe tatăl tău. De altfel, scumpa mea, eu nu sunt o Williams. Sunt Jane Monte. Ca să ți clarific tot, nu o să te las să pleci de aici. Dacă nu m-am împotrivit ca mama mea, adica a noastră, sa fie eliminată, crezi că o să mă impotrivesc in cazul tău? Te înșeli drăguțo.

Jane nu-și termină fraza deoarece se aud niște pași apăsați și repezi venind din partea cealaltă a pivniței. Un bărbat îmbrăcat în negru își face apariția exact în spatele lui Jane. Anne ramane cu ochii mariți si cu gura căscată.

edit: capitolul ăsta a fost cum ma asteptam in sfarsit sa fie de lung, sper ca v-a placut si voua, actually pana acum e cel care-mi place cel mai mult cum mi-a iesit structura.