Mă trezesc la ora 07: 34. Era prima mea zi în Constanța și deja mă săturase-m de locul ăsta. Tată intră în camera mea.
–Bună dimineața! spune el cu un ton calm și șarmant.
– Bună.. , salut eu plictisită uitându-mă la el.
–În 20 minute e gata micul dejun.
–Bine. Oricum îmi i-a cam 20 să mă îmbrac, spun eu zâmbind.
Tata părăsește cameră , la care eu mă ridic din pat, mă duc la șifonier și mă îmbrac așa:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îmi aranjez părul așa:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
și dupa ce cobor și îmi mănânc micul dejun, îi spun tatei că ies la plimbare. El se uită la mine cu un zâmbet de pedofil, își scutură capul de două ori ca să îi iasă ideile din cap, și spune:
–Să vii înainte de 19: 46.
—Ne vedem atunci, spun eu zâmbind, el zâmbind de asemenea.
Ies afară și încep să mă plimb. Îmi pun căștile în urechi, pornesc la maxim o piesă(una de-a lui Vlad) și mă plimb sperând să mă 'bușesc' în cineva.
Peste 20 minute se întâmplă magia. Mă 'bușesc' în cineva, dar cad prea tare cu capul de asfalt, încât leșin.
Când mă trezesc mă uit în sus. Era un tavan alb, imaculat. Îmi dau seama că sunt la spital. Un doctor intră în cameră și îmi spune îngrijorat:
—Din cauza leziunii suferite în urma căzături, ți-ai spart capul, se oprește și se uită într-o fișă, Ai avut noroc că a venit aici un tânăr dornic de a donat sânge.
—Îi pot știi numele? între eu îngrijorată .
—Vlad. Vlad Munteanu, spune doctorul uitându-se la mine.
—Mai e aici? întreb eu.
—Nu. Tocmai ce a plecat.
Mă îmbrac și mă întorc acasă. Tata e surpins să mă vadă cu un bandaj la cap.
—Ce-ai pățit?întreabă el prefăcându-se îngrijorat.
—Nimic. Am căzut,spun eu nepăsătoare.
Restul zilei trece greu, eu schimbându-mă, și culcandu-ma.
