Contele Munteanu ✔(Finalizată)

A treia zi in Constanța

   Mă trezește un sunet puternic venind de afară.  Îmi iau telefonul de pe masuța de cafea și mă uit la ceas.  Era 00:25.

    Mă duc în bucătărie pentru a-mi lua un cuțit,  dar acolo îl văd pe tata. 

   Rămân incremenita.  El se uită în ochi mei iar eu în a lui.

    Îmi îndrept privirea spre brațul lui stâng care sângera. 

—C-C s-a întâmplat?  întreb eu puțin speriată. 

—Nu trebuie să știi...  E mai bine dacă nu știi.... spune el.

—Dar............. vreau să știu! spun eu puțin mai încet la început,  terminând ridicând tonul.

     Tată se uită la mine și schițează un zâmbet.  Unul fals,  dar măcar era unul.  Scoate un pistol dintr-un buzunar și îl îndreaptă spre mine. 

     Eu mă uit speriată la arma îndreptată spre mine,  dar el schimbă direcția,  pistolul alungându-i la tâmpla. 

—Mereu te-am iubit mai mult decât pe o fiică,  spune el,  după terminarea propoziție un pocnet puternic auzindu-se și tata căzând mort la picioarele mele,  lasandu-l o balta de sânge. 

     Eu mă uit la tatăl meu timp de două minute fără să zic nimic,  după care plec și sun urgențele. 

     Poliția ajunge,  înțelege că a fost o sinucidere.  Se pare că proveniența rănii de la mâna era geamul pe care îl spărsese ca să intre în casă. 

Poliția încearcă să îmi contacteze mama următoarea zi,  dar nu reușesc.  După câteva ore aflu că și ea a murit.  Încep să plâng,  dar în sinea mea nu îmi pasă.  Ea o terminase cu mine,  eu cu ea,  dar voiam să impresionez și să induioșez inimile polițiștilor. 

      Peste o săptămână

Este o zi însorită de toamnă.  Razele soarelui îmi intră în ochi,  dar eu nu mă supăr.  Mă trezesc și mă uit la ceas,  câte îmi indică ora 5: 26. Oricum urma să mă trezesc la ora 5: 30 pt a mă pregati pentru școală,  deci nu e nici o problemă. 

Urmează să merg la prima mea zi de școală din Constanța.  Merg la un liceu care are și clase de a 5-a,  a 6-a,  a 7-a și a 8-a incluse. 

Mă îmbrac așa:

     Cum am 12 ani sunt în clasa a 7-a.
     Sunt puțin îngrijorată deoarece Vlad Munteanu este în aceași școală cu mine. 

     Îmi iau geanta și la ora 6: 30 pornesc la școală.  În drumul spre stația de autobuz îmi pornesc iar telefonul ,  imi iau căștile din geantă și pornesc muzica care corespunde următorului videoclip:

Râd pe fundal,  sunt neatentă la drum și mă busesc în cineva. 
Ma simt ușurată când văd că nu m-am busit în Vlad,  dar partea cea mai proastă e ca m-am busit intr-o fată care pare a 10-a. Mă ridic și imi cer scuze,  dar o altă fată vine și mă tranteste la loc,  ajutând-o pe cealaltă.  Față pe care am trântit-o se urcă pe mine și începe să dea în mine până când îmi sângerează nasul și după aceea vine Vlad Munteanu  și o împinge de pe mine. Mă ajută să mă ridic. 

—Ești bine? întreabă el cu un ton dulce. 

—D-da...... răspund eu,  scoțându-mi un șervețel și ștergându-mi sângele care îmi curgea din nas,  dar hemoragia se oprise. 

—Mihaela Castravecior,  nu?  întreabă el,  așteptadu-mi aprobare. 

—Da... Eu sunt... spun eu.

Mergem împreună la stație,  amândoi fiind muți până la ajungerea autobuzului. 

Vlad urcă înaintea mea.  Când ajung în autobuz observ că nu mai sunt locuri libere,  eu,  Vlad și încă vre-o 20 de copii stând în picioare. 
Autobuzul ajunge la școală.