Mă trezesc simțindu-mã ciudat. Mă ridic din pat, mă duc în baie și mă uit în oglindă. Observ că dintr-un albastru inocent, ochii mei s-au schimbat într-un roșu sangeriu, că în următoarea poză.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
—Ce nai.... ,spun eu uitându-mă în oglindă.
Tată intră în camera mea și vede că nu sunt acolo. Începe să mă strige prin casă.
—Allison? Allison?! Unde ești?! strigă el nervos.
—În... baie..,spun eu cu un ton inocent.
—Oh, bine. În zece minute să vii la masă.
—Ne vedem atunci,spun eu încă șocată.
Trec peste și încep să mă machez:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mă îmbrac:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
După 10 minute cobor la tată și îi zic:
Tată, azi mă duc și mănânc în oraș. Poate am noroc și îmi fac și prieteni.
—Bine... Atunci ne mai vedem, spune el zâmbind.
Merg pe stradă și mă întreb cum de nu a observat tată culoarea nouă a ochilor mei, dar apoi îmi amintesc că portul ochelari de soare. Merg gânditoare și mă 'busesc' în cineva. Îmi ridic privirea și văd că m-am 'busit' în Vlad Munteanu.
Îmi ridic privirea și mă uit în ochii lui.
—S-scuze, spun eu plecând rapid.
—Stai! spune el apucându-mă de mână.
Eu tresă la ceea ce face, îmi iau mâna rapid și fug de acolo. El mă urmărește, dar eu nu mă opresc.
Într-un final mă prinde și îmi spune:
—Ți-a căzut portofelul.
Eu îl i-au rapid și mă îndepărtez.
—Pot să-ți știu numele? întreabă Vlad.
—Eu...... sunt Mihaela Castravecior, spun eu mințind.
—Pe mine probabil mă știi deja, dar-----,spune el fiind întrerupt de mine.
—Vlad Munteanu, nu?
—Nu, eu sunt Cristi, spune el, eu rămânând blocată.
Se lasă o liniște între noi.
—Glumeam, sunt Vlad, spune el părând fericit.
Eu plec, fără să-l bag în seamă, și el mă prinde de la spate, făcându-mă să leșin.
Mă trezesc în același loc, doar că trântită pe jos.
Mă întorc acasă, îmi fac un duș și observ că tată nu era acasă. Încep să-l caut, dar nimic. Îl sun, dar nimic. Îmi făceam griji..... Până acum nu mai plecase, dar îl cunosc doar de două zile....
Mă duc în bucătărie, îmi fac floricele și mă uit la filme până adorm.
