Contele Munteanu ✔(Finalizată)

Prima zi de școală

    Întru în clasă.  Acolo erau alți copii care erau așezați în bănci.  Mai rămăsese trei bănci libere.  Pe bănci era un bilet pe care scria numele elevilor pentru ca aceștia să știe unde să se așeze.

    Mă pun în bancă.  Cu mine stătea un băiat.  Acesta nu părea prea fericit. 

— Hei....... spun eu peste două minute încercând să spargă gheața,  Numele meu e Allison Afirichii,  al tău care e? 

—Chiar am motive să-ți zic...? spune el puțin mai plictisit uitându-se la mine.  Avea o privire rece care parcă imi spunea că e un depresiv care își taie venele în fiecare seară.

Îi apuc mâna și îi ridic mâneca,  dar nu era nici o tăietură.  El își ia mâna uitându-se la mine de parcă aș fi făcut ceva extrem de râu..... dar eu doar m-am uitat să văd dacă e depresiv devotat care își taie venele.... Aparent nu era, probabil.... Mai are o mâna pe care n-am verificat-o.....
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

Ziua continuă plictisitor,  vine dirigu',  ne dă orarul,  ne dă manualele,  ni se prezintă.... bla, bla, bla....
.
.
.
.
.
.
.
.
.

Se termină ziua și plec spre stația de autobuz.  Îl văd pe Vlad venind spre mine: 

—Bună ,  spune el cu un ton tandru. 

—Bună.. .. . îi răspund eu,  nepăsătoare. 

—Vrei să vii azi acasă la mine?  Vreau să fac un challenge și Cristi e plecat....spune el.

—De ce nu îl faci singur?  întreb eu.

—E plictisitor. .. ..  răspunde el .

—Aș veni,  dar.... spun eu căutând o scuză.

—dar...?  Nu ai scuză nu?  Doar nu vrei să vii.... spune el,  părând dezamăgit. 

—..... Bine,  vin....   spun eu peste două minute de gândire.  Bă,  mie îmi place Vlad.  Chiar mă simt bine că pot să apar intr-un vlog de-a lui. 

Ajungem acasă la Vlad într-un sfârșit. 

—Ce challenge facem? întreb eu.

—Yoga Challenge,spune Vlad.