Chapter three - The date

637 56 22
                                    

Mariah Damson :
Sangele cald curge la vale din unghia lacuită, murdarindu-mi degetul sutire si imediat dupa si foaia alba de pe birou. Lucrez de un an in aceasta firma si in trei sute saisezi si cinci de zile nu am avut nici un accident insa astăzi sunt mai agitată decat deobicei.

Poate este din vina intalnirii de diseara cu Eric, prima dupa patru ani de zile. Eric este primul si singurul meu prieten de cand sunt in New York, iar acum doua zile m-a invitat la cina, si eu nu puteam sa spun "nu" mai ales ca stiu ca ma place de ceva timp, i-as fi ranit sentimentele. Colegul meu este un barbat inalt, facut, cu ochelari, carismatic si timid. Idealul tuturor femeilor insa nu si al meu. Cu toate acestea o sa ii acord o șansă. Revenind, imi sterg degetul însângerat si ma uit la ceasul din fata mea oftand usor. Mi s-a terminat tura. Timp de doua ore o sa trebuiasca sa stau ca in fiecare zi, singura in apartamentul meu, uitandu-ma la filme siropoase si sa cred ca viata mea nu este asa de rea pe cat pare.

-Deci...ne vedem diseara in Jupiter, nu? Eric imi taie calea si eu tresar cand dau ochi in ochi cu oceanele sale.
-Da, normal. Ii confirm, si o iau la pas rapid spre primul taxi pe care il vad. Strada Deisel, blocul 36. Spun scurt si imi asez geanta din piele langa mine pe bancheta din spate. Instagramul este plin de poze cu oameni fericiți, zambete false, lacrimi de crocodil. Toata lumea minte doar sa se dea interesantă dar nu sunt decat niste personaje grotești si patetice. Recunosc ca sunt invidioasa, invidioasă ca ei doar sa prefac sa fie tristi, ca plang doar din placere de a o face, ca nu stiu ce inseamna adevărată suferință. As vrea si la mine sa fie asa.
-Domnișoară, am ajuns. Spune taximetristul si eu achit drumul iesind din masina. Apartamentul meu cu doua dormitoare, sufragerie, baie si bucatarie toate legate prin holuri este unul confortabil si spatios, putin prea spatios pentru o singura persoana. Ma uit la ceasul de la telefon si oftez profund, am doar o ora jumate sa ma fac catuși de puțin prezentabila pentru întâlnire. Ma bag in duș imediat ce ma dezbrac, gemand la contactul cu apa fierbinte. Imi spal bine corpul transpirat, parul lung si brunet si dupa douazeci de minute ies din cabina de dus lăsând sa iasa si aburii apei odata cu mine. Las dare mici de apa in urma mea, de la baie pana la dulapul din care imi iau uscatorul si incep sa il folosesc pe parul meu. Atunci cand sunt sigura ca parul este uscat imi pun pe mine o pereche de boxeri negri cu soricei si un sutien negru.

Telefonul imi suna si las balta gandul la ce imbracaminte sa imi i-au. Numele apelantului imi apare pe ecran si ma incrunt, este cu numar ascuns.
-Alo? Raspund confuza
-Nu te du la intalnire Daisy...te implor. Ramai fetita mea cuminte. Socul ma face sa maresc ochii si simt un junghi puternic in inima. Incep sa plang cu lacrimi amare si pufnesc intr-un ras badjocoritor si dureros.
-M-Mikael...Nu se putea sa traiesc si eu odata fericita, sa am un moment fericit in toata viata asta, sa pot sa mi-o refac. Iar mi-a distrus-o. Ma scurg la podea si ma lipesc cu spatele de pat, ascultandu-i respiratia intreierata de la celalat capat al firului, corpul imi transpira si mii de amintiri Imi traverseaza mintea.
-Te iubesc micuțo...stii asta. Vorbele sale ma fac sa îngheț si incerc sa imi adun tot curajul pe care nu credeam ca il mai am.
-Atunci de ce ai plecat? Voiai o femeie, nu Mikael? Acum sunt o femeie Mikael. Spun eu melancolica. Sunt de tot rasul insa am facut prea multe pentru el, pentru noi, ca sa dispara asa.
-Nu esti o femeie Daisy, niciodata nu vei fi, cel putin nu in ochii mei. Esti mult mai mult de atat. Spune el melancolic si eu dau afara din mine un hohot de plâns.
-Ai venit dupa atata timp sa imi distrugi din nou viata, arata-te la naiba, arata-te. Am facut totul pentru tine...am ucis pentru tine tine, pentru noi, te iubesc Mikael, nu ma părăsi din nou si daca ai de gand sa o faci, lasa-ma sa imi refac viata. Spun eu strigând din toate puterile, trantesc telefonul de perete si ma intind pe podea tragandu-mi nasul. Un sunet de exasperare, de chin imi paraseste gatul si inainte sa imi dau seama sunt inconstientă.

D.D. - Daisy Damson Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum