D.D. - Daisy Damson

Chapter two - Recovery

Mariah Damson :
—"Sunt bine" aceasta vorba a fost folosită de mine de atatea ori incat nici macar nu stiu sa spun altceva. Anul trecut viata mea s-a dărâmat complet, eu intrând într-o depresie si intr-o judecată de sine pe care nu toți le pot suporta. Vizitele saptamanale la psiholog nu m-au ajutat cu nimic, am încercat pentru un timp scurt si un psihiatru dar nu a dat roade. Nu sunt bolnava, nu inteleg de ce toate lumea vrea sa vindece cand nu adevărul este ca nu au de ce.
Stii ce am. Sufar din dragoste, sufar la cat de proasta am putut fi. Macar de nu stiam...dar eu stiam. Mi-am dat seama din prima ce cauta. O papusa sa o poată manevra oricum si oricând. Desi unele lucruri nu se leagă, desi privirile si gesturile lui erau prea sincere, desi eu inca il iubesc. Mi-as fi putut da viata pentru el si chiar i-am dat o viata...desi si nu pe a mea. Am facut tot ce a vrut mintea lui de criminal înrăit dar asta nu i-a fost de ajuns. Acum astept sa uit, sa termin si ultimul an de liceu si sa plec departe, departe de toata aceasta dramă clișeică si de prost gust.—

Asta a fost acum ceva timp. Trei ani sa fi fost? Tot ce stiu acum este ca am uitat. Nu mai doare atat de tare, nici macar pe departe. Acum pot sa ma numesc doar o fata rănită din dragostea de care a fost orbita in perioada adolescenței. Acum am douazeci de ani. Am venit in Los Angeles sa scap de aglomeratul New York insa diferenta nu se cunoaste. Ai crede ca cele doua orase sunt de fapt alb si negru, L.A.-ul fiind albul iar N.Y.-ul negru. Ai fi surprins sa aflii ca de fapt este invers. Astazi, am un interviu pentru o firma mare din zona in care stau eu. Insa cu doar douăsprezece clase nu prea ai șanse, eu vrand sa incep abia la douazeci si trei de ani facultatea de drept, pana atunci sa imi petrec timpul ca un fel de vacanta pentru psihicul meu si asa mai mult distrus. Un fel de recuperare. Fusta mea creion de culoare neagra, camasa mea albastra si tocurile de zece centimentei stiletto ma fac sa par o femeie de afaceri cu experiență. Imi da un aer matur, eu asta si dorindu-mi. Sa scap de aerul de fetiță care se răspândește peste tot in jurul meu. Parul brunet imi este prin într-o coada perfecta de cal iar buzele pline imi sunt date cu un ruj rosu aprins care impreuna cu linia subtire se tus acorda mai mult eleganță ținutei.

Apadtamentul meu nu este departe de locul unde trebuie sa ajung, acest lucru fiind un plus pentru mine in cazul in care voi fi angajată. Clădirea la care ajung in jumatate de ora este una de-a dreptul uriașă si as putea sa ma pierd cu ușurință in ea, de aceea intai si intai cer indicații.
-Biroul domnului Jeffrison? Femeia de la recepție se uita plictisita la mine, si oftand decide sa imi raspunda.
-Etajul zece, ultima camera de pe hol. O iau drept inainte spre lift, incercand cu disperare sa imi controlez emoțiile. Acesta este primul meu interviu si dupa cum arata acest loc sper sa fie si ultimul. Familia in care am fost crescuta este una înstărită, mama chirurg, tata afacerist si Jake, fratele meu mai mare, partener de afaceri cu tata. Suntem o familie unita, fericita sau cel putin asa sunt ei. Vestea ca o sa imi părăsesc casa, orasul, familia, a fost devastatoare pentru ai mei si a urmat o cearta lunga pe care nu vreau sa o mai repet vreodată cu nimeni in toata viata mea. Revenind, ajunsa in fata usii cu pricina, bat usor si apăs pe clanță atunci cand aud un "intra" vag.

Pe scaunul tapițat se afla un barbat in floarea vârstei, zâmbitor si obosit de la atata munca.
-Tu trebuie sa fii Mariah. Te rog ia loc. Imi permite el si eu ma asez incet pe scaunul din fata lui. Eu sunt Cody Jeffrison.
-Știți deja cine sunt. Spun eu si ii repet miscarea, intinzand mana, chicotind odată cu el.
-Deci Mariah, ai douăsprezece clase, esti tânără, abea ce ai calcat pe pragul tinereții. De ce ai vrea sa muncești pentru mine? Intreaba el confuz si eu imi mut privirea de pe el pe mocheta de pe podea.
-Pai...eu vreau sa fac in aproximativ trei ani facultatea de drept, si vreau sa o fac pe banii mei nu pe banii parintilor, pe reputația mea sa fiu cunoscuta si nu pe cea a familiei mele. Spun eu, astfel explicând majoritatea lucrurilor, in general cel putin,din planul meu.
-Ai mai lucrat inainte? Intreaba el cu o expresie mulțumită de raspunsul meu probabil.
-Oficial nu, dar imi ajutam des fratele si tatăl la firmele lor. Spun eu incercand sa nu par îngâmfată, Cody doar apropand incet.
-O sa iti dau doua saptamani de probă, daca sunt multumit de tine te angajez. S-a facut?
-Normal. Spun eu fericita si ii strâng mana zambind, noului meu șef, momentan temporar. Ies afara din birou in mana cu mapa in care imi tin toate actele si dau nas in nas cu un barbat tanar, aparent simpatic.
-Oh, hei, esti...noua angajată? Eu sunt Eric. Se prezinta el si eu ii zambesc prietenos
-Eu sunt Mariah. Si da...cred ca sunt.
-Vrei sa iti fac un tur? Intreaba el ezitand si eu aprob imediat, mergând pe urmele sale, el începând sa imi explice totul legat se clădire.