Prolog
"De ce? De ce ai făcut acest lucru? Nu înțelegi că mă rănești? Ce ți-am făcut eu de ma tratezi așa? Te credeam prietena mea! " cuvintele mele se auzeau ca un ecou în mintea mea.
"Credeai greșit. Nu am fost niciodată prietenă cu tine."
A plecat. M-a lăsat acolo plângând. Lacrimile curgeau neîncetat. Ce am făcut eu să merit o asemenea soartă? Părul meu roșcat îmi intra în ochi. Deja devenea iritant. Nu mai pot avea încredere în nimeni. M-am lăsat în genunchi, încă plângând. M-am ridicat rapid, și am deschis ușa. Fugeam, fugeam. Dar unde să mă duc?
"Nu am fost niciodată prietenă cu tine!" Erau singurele cuvinte pe care le mai auzeam în minte.
Fugeam ca o nebună pe holurile școlii. Toți mă priveau. Eu nu-i vedeam, nu-i auzeam. Am văzut-o. Era acolo, râdea. Mi-am trecut mână prin păr. Era umed. Mi-am șters lacrimile și am ajuns in fața ei. I-am zâmbit naiv. Se uita la mine. Fără să scot niciun cuvânt mi-am ridicat mână și am lovit-o cu toată puterea peste față. Era pe jos. O durea. Și eu simțeam că ma doare undeva în adâncul sufletului. Durerea pe care o simțea ea, parcă mă mai consolase puțin.
Am plecat. Am lasat-o acolo ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Mergând, a început din nou să curgă, câte o lacrimă, două. În față dulapului meu, mi-am dat drumul. Am început să plâng. Vroiam să se termine totul. Totul era întunecat.....
Din depărtare, doi ochi verzui mă consolau. Încercau să-mi dea încredere în mine. Încercau să-mi spună ca nimic nu e ceea ce pare, că nu poți avea încredere în nimeni și că nu merită să plângi pentru nimic. Știam că pot avea încredere în ei și că spun adevărul. Dar de ce niciodată nu au avut curajul să se apropie mai mult de mine. Acum chiar aveam nevoie de acei ochi blânzi și misterioși.
CITEȘTI
Green Eyes
Teen Fiction"Totul se schimba atunci cand te indragostesti. Dar oare te poti indragosti de un om pe care nu l-ai vazut niciodata?"