Încearcă să mă iubești

Capitolul 4

Prima zi de scoala!Cand eram mica imi amintesc ca eram atât de nerăbdătoare să încep un alt an școlar incat imi făceam ghiozdanul cu o lună înainte,dar acum gândul că o sa stau in aceiasi încăpere cu alți 30 de oameni ma înspăimîntă.

Tic,Tic,Tic...

Alarma mea ma trezeste reamintindu-mi ca azi încep scoala.Uraaaa....

Mă ridic cu greu din pat simtindu-ma atat de obosită si slăbită încât de abia imi puteam tine ochii deschiși. Dar nu voi lasa asta sa imi strice ziua.Am de gând să îi ascult sfatul mamei si sa devin o adolescentă normală.

Pășesc încrezătoare spre baie si descopăr cu uimire ca usa e închisă. Bat încet si aștept un răspuns,însă nimic.

-Aby deschide usa!Haide odată,o sa întârziem...trebuie sa ma pregătesc si eu,nu esti numai tu in casa asta!Si din nou nimic.

Minutele trec,iar eu stau in fața baii așteptând să iasă prințesa. Fiind deja enervantă de comportamentul ei ma pregătesc sa plec,însă exact cand ajung in fața camerei mele,usa se deschide,iar Aby pășește spre dormitorul ei ignorandu-ma complet mergând de parca ar fi la o defilare de modă.Fiind foarte supărată ii spun pe un ton ridicat:

-Aby!Ai putea sa spui macar un "SCUZE".Stau in fata usii de aproape 30 de minute.

Se întoarce spre mine si bineînțeles că arată perfect.Poarta o pereche de colanti din piele ,un tricou scurt ce ii lasa abdomenul la vedere,o geacă de piele neagră si niste ghete cu  tocul extrem de înalt.Ce imi atrage cel mai mult atenția sunt buzele ei de-o culoare roșu aprins ce rostesc cu indiferență replici nu foarte drăguțe ce imi sunt adresate:

-Nu inteleg de ce te stresezi atat.Iti ia 5 minute ca sa fi gata la felul în care arăți.Esti jalnică și toata lumea o sa observe asta așa că mișcă-te odată si trage-ti cateva haine pe tine,dar nu uita de sepcuța ta oribilă dupa care te ascunzi mereu,nu am vrea sa ne sperii noii colegi.

Si zicând asta imi zambeste victorioasă si se îndepărtează de mine lasandu-ma singura in mijlocul holului cu fata plină de lacrimi.

Pășesc  în baie si ma uit cu teama in oglinda...Oare are dreptate?Oare arăt atât de rau?Mama imi spunea mereu ca sunt unică,buni mi-a spus si ea acelasi lucru,însă felul în care ma privește toata lumea si vorbele lui Aby m-au făcut să realizez cat de patetica sunt.

Renunț la idea de a ma aranja si ma pregătesc repede.Imbrac veșnicii mei blugi negri largi,o camasa mai veche si hanoracul meu negru.Imi strâng parul si imi pun o șapcă neagră trăgând si gluga peste ea.

Cand aud strigătul tatei imi  iau ghiozdanul si ma îndrept către masina lui pentru a ne duce la școală.Dupa aproximativ 10 minute tata parchează mașina si se intoarce către noi.

-Bafta fetelor!Ne urează el zambindu-ne drăgăstos.
-Multumim tata.Ii spun eu si il sarut pe obraz.
-Aby sa nu o lasi singura pe sora ta,cel puțin nu până nu isi face câțiva prieteni .
-Bine tata...o sa stau cu băiețelul asta dupa mine...
- Aby!O ceartă tata.
- Bine,bine!Haide băiețel! Si am coborât amândouă,văzând mașina cum se îndepărtează de noi.

Intrăm în liceu,ea plangandu-se mereu ca nu vrea sa fie văzută cu mine.Dupa ce luam tot ce trebuie de la secretariat ma îndrept către dulapul meu pentru a-mi lua cartea  de biologie,deoarece asta am prima oră. Caut vestiarul cu numărul 270 si observ ca toate au scris pe ele  numele fiecărui elev.Ajung in sfarsit la vestiarul meu si il deschid cu nerăbdare. Curioasă din fire ma uit si la numele colegilor mei.Dulapul din dreapta este ocupat de o fata pe nume Amanda,iar cel din stanga este al unui băiat,Jack.Sper sa fie de treabă și sa ma imprietenesc cu ei.

Primele ore se duc repede,trecând complet neobservată si ma bucur foarte mult pentru asta pentru ca nu am fost nevoită să mă fac de râs în fața tuturor,iar acum ma îndrept spre cantină.Sunt singura pentru ca Aby probabil deja si-a facut prieteni si sta cu ei.

Înaintînd spre cantină si avand privirea in pământ ma lovesc de ceva foarte tare.Dar ce naiba e  asta?Nu imi ridic privirea,de teama sincer ,dar aud o voce puternică ce pare a fi a băiatului de care tocmai m-am ciocnit.

- Vezi pe unde naibii mergi ,ciudatule!

Rămân împietrită cand aud duritatea din vocea lui neputând să scot niciun sunet.
Văzând că nu ii raspund,acesta pleacă,trecând pe lângă mine si izbindu-ma cu totul la pământ.

Ma ridic cu greu,însă nu cred ca as fi reușit fără mana care m-a ajutat.

- Buna!Eu sunt Alex,încântat de cunoștiință! Imi întinde mana,iar eu i-o prind temătoare,însă nu ii spun nimic.

- Si...continuă el.Esti nou aici! Ma consideră băiat...acum imi e si mai rusine sa imi ridic privirea spre el.

Văzând că nu ii zic nimic se apleacă,iar ochii mei se întâlnesc cu ai lui.

E un băiat de statură medie,slabut,ce poarta ochelari si aparat dentar.Arata exact pe placul meu,semănăm.Sunt sigura ca ne vom intelege.

-O,Doamne...esti fata...iarta-ma...eu...

- Nu e nimic...Pentru prima oară vorbesc cu un băiat din scoala asta,Bine,exceptându-l pe tipul necunoscut.

-Alex,imi pare mine!

-Ada,si mie!

-Vrei sa mâncăm împreună?

-Sigur!

După ce am mâncat si ne-am împrietenit chiar foarte repede am descoperit ca e un băiat chiar de treaba.Orele au trecut repede si acum ma aflam in parcarea liceului asteptandu-l pe tata.Ii vad masina apropiindu-se si traversez parcarea pentru a merge la el.

De nicăieri o mașină neagră vine cu viteza spre mine,iar eu raman încremenită.

Masina franeaza brusc chiar înainte să mă lovească si din ea iese un băiat de-a dreptul superb,care vine nervos spre mine.

-Iar tu tipule?Dispari de aici aici si sa nu te mai prind in calea mea!

Nu apuc sa zic nimic ca pleaca si eu ma indrept grăbită spre tata.
Ajung acasă si ma trântesc direct in pat in minte avand un singur gand....ochii aia verzi,glasul ala sublim,atitudinea lui...
O singura intrebare imi  bântuie gândurile...oare cine e?

În mintea mea era doar el...

Gata si al patrulea capitol!Sper sa va placă. Pupici 😙😙😗❤

Gabi❤