P5.0 Nu mai stiu cine esti...

25 1 0
                                    

Ce faci? Cum mai ești? Îmi lipsești... De ce nu mă lași în pace? De ce nu îți vezi de viață ta și de tipele "bune" cu care ieși? Ce ți-am făcut? Așa de mult am însemnat pentru ține? Nu dragule, am fost prea puțin, crede-mă mult prea puțin. Am fost singură în lumea ta, apoi abandonată de tine. Știi credeam că ești altfel, că ești băiatul ăla cu ochi verzi la care veneau toate tipele din liceu. Ăla care vorbea cu mamă că și cum era cel mai cuminte și decent băiat. Realizez că nu ai fost nimic din toate astea. Când eu credeam că ești cald, tu erai cel mai rece; când eu credeam că ești bun, tu erai rău, nesăbuit, gata să îmi rupi inimă, fără remușcări, cu sânge rece. Nu te-am cunoscut așa cum erai defapt, am cunoscut copia aia mai bună a sufletului, dar ăla nu erai tu. Eu credeam că ești sincer, mult prea sincer, îți exprimai dorințele atât de ușor, pentru un moment am crezut că nu sunt suficient de bună pentru ține, dar iubire, cine nu e suficient pentru cine?

EA NU SUNT EUUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum