EA NU SUNT EU

Capitolul 3- Pot si fara tine.

-Laila, asta seara vei fi a mea, esti doar a mea. Spune Mike in timp ce ma sărută. Isi da jos hainele la fel face si cu ale mele, timp în care incerc sa il împing de pe mine.
-Da, doar a mea.

Mă trezesc tipand, simt doua brate care ma strâng puternic de talie.

-Hei, hei, sunt aici, liniștește-te. Esti cu mine. Ce ai visat, iubito?
-Nimic. Ii spun usor.
-L-ai visat pe handicapatul ala, nu? Spune Adam in timp ce se da jos din pat si se duce pe balcon, și își aprinde o țigară.
-Da, îi spun încet in timp ce ma apropi de fotoliu de pe balcon pe care Adam statea deja.
-Vino aici. Imi spune, mai calm de data asta.
-Nu pot Adam, nu dupa tot ce s-a întâmplat intre noi. Îi spun încet, în timp ce culoarea ochilor săi se schimba încet. Nu intelege gresit doar ca, m-am schimbat, nu mai sunt fata prostuta pe care ai incercat sa o bagi in patul tau.
-Stii ca nu a fost niciodată vorba despre asta, Laila, nu?
- Eu cred ca a fost. Eu nu o sa fiu niciodată ca Ashley, nu o sa poti sa ti-o tragi cu mine in WC de la scoala, iar tu stii asta. Se uita nedumerit la mine.
-Curva aia a început să vorbească prea mult. Spune el vizibil nervos.
-Nu stiu de la ea, v-am văzut și ma bucur ca acum numai negi. Adam se uita la mine trist, se ridică de pe fotoliu si isi aruncă țigară, isi întoarce privirea spre mine si se uita in ochii mei.
-Spune-mi ca nu vrei sa plec. Se apropie periculos de buzele mele.
-Ba da, vreau. Îi spun in timp ce inima imi bate mai tare.
-Ok, imi sărută lung fruntea, în timp ce părăsește camera mea.

Stau in picioare si privesc ușa pe care Adam a iesit. Privesc lung si o lacrimă se prelinge pe obrazul meu, cumva faptul că a plecat ma întristează, privesc spre telefonul care statea cu fata in jos, il ridică si observa ca ecranul arata ca este ora 4, asa ca il închid si observ masina lui Adam inca parcata peste drum, apoi ma asez in fotoliul in care a stat si el mai devreme si las lacrimile sa cada. Observ pachetul de țigări pe care Adam a uitat sa il ia. Și îmi aprind una. Tigara se consuma la fel ca si visele mele.

...

Alarma suna de zor, ma ridic adormită din pat atunci când observ ca ceasul arata 7:30. Super o sa întârzi. Imi fac rutina, imi pun o pereche de blugi si cu un tricou negru simplu, care imi aduce aminte de Adam. Trebuie să fac ceva sa îl scot din minte pe acest băiat. Mă urc în mașină și conduc pana la liceu, ajung in parcarea scolii.
Acolo il vad pe Adam in timp ce se sărută cu Ashley. Ma uit la Adam, si el isi muta privirea spre mine, iar eu ma intorc brusc spre Em care vorbea despre vacanta cu parintii si de cat de rau ii pare ca eu nu am fost cu ea. Nu mai simteam privirea lui Adam asa ca ma intorc sa vad daca a plecat, apoi simt o mana ce ma atinge pe spate.

-Buna, Laila, cum o mai duci? Imi spune Ashley uitanduse in ochii mei
-Bine o duc, bine! Ii arunc o privire si plec lăsând conversația in aer si pe ea acolo.

-Ce tocmai s-a întâmplat? Ma intreaba Em cand plecam de lângă Ashley. Voi nu erați prietene?
-Bine zis, eram. O iau de brat si urcam treptele liceului. Adam părea sa astepte pe cineva sprijinit de usa de la secretariat. Imi arunca o privire pe care o înapoiez si trec pe lângă el.

-Lailaa. Ma strig Adam, ma opresc si el vine spre mine. Poti sa ne lasi putin, Emma?
-Sigur, eu o sa fiu la mate. Raspunde Em si in acest moment urăsc bunătatea pe care o are cu toată lumea.
-Ce vrei, Adam? Il intreb enervata de ce face.
- Nu ar fi trebuit să plec aseara, imi pare rau.
-Ba da, a fost foarte bine ca ai plecat.
-Nu voiai eventual sa te las sa fii si violată de ala? Cand aud ce spune, palmă mea mica face contact cu obrazul lui.
-Esti un nesimțit, cum ai tupeul să-mi spui ce imi spui, să îmi reproșezi ca nu te am lăsat să stai cu mine aseara si apoi sa te pupi cu Ashley in fata scolii. Spun cu vocea mai joasă pentru a nu atrage atenția altor colegi.
-Nu e vorba despre asta. Spune el si eu decid să l las singur si ma deplasez spre ora de istorie a religiilor. Intru in clasa si ma asez in ultima banca singura, Ashley este si ea la acest curs in a doua banca de pe mijloc si ea e singura, ma uit in sala după o fata cunoscută dar nu vad pe nimeni. Proful intra in clasa si incepe sa faca prezența. Cand ajunge la mine spun că sunt prezentă apoi îl văd pe Adam cum intra in clasa iar Ashley ii face semn sa se aseze langa ea.
-Imi pare rau ca am întârziat! Spune Adam sec si cand credeam ca o sa se aseze langa Ashley, dar trece pe lângă ea uitanduse fix la mine. Se așează pe scaunul gol de lângă mine.
-Daca vreodata va trebui sa te aleg întotdeauna vei fi tu. Sa nu te îndoiești de asta. Spun el, iar eu raman fara cuvinte. Si tac pana la sfarsitul orei. Cand aud clopoțelul ma ridic nervos si plec din clasa, nu suportăm sa mai stau lângă Adam nici macar 1 minut.

...

Cand ajung acasa, verific dacă tata a ajuns acasă dar pare ca este inca la serviciu. Asa ca decid să l sun sa ma asigur ca e bine, iar el imi spune ca e in tura de seara, asa ca sa nu l astept. Cand se face seara ma hotărăsc să mă pun în pat si sa dorm. Dar cand deschid usa camerei mele observă geamul deschis, iar pe pat era Adam cu privirea întunecată si cu mâinile pline de sânge.

-Ce s-a întâmplat cu tine? Il intreb eu in timp ce ma asez in fata lui.
-Sunt ok bine. Pui prea multe întrebări. Ca de obicei. Imi raspunde el tăios.
-Atunci de ce ai mai venit? Ma ridic de lângă el si il privesc nervos in timp ce imi incrucisez brațele.
-Nu am chef sa ma cert cu el.
-Atunci pleaca, nu te-am chemat eu si nici nu te vreau aici.
-Nu ma vrei aici? Ma intreaba el ridicanduse. Dispoziția lui s-a schimbat. Este asa de bipolar. Se apropie de mine si imi desparte mâinile în timp ce ma priveste in ochi, fata lui Se apropie periculos de mult de a mea si imi sopteste peste buzele mele.
-Pare ca corpul tau vrea altceva. Moment in care il împing.
-Cu cine te-ai batut? Îl întreb eu.
-Daca imi dai țigările pe care le-am lăsat la tine, iti raspund la ce vrei tu. Imi spune el, moment în care îi scot pachetul de țigări din ghiozdanul meu de pe birou.
-De ce pachetul meu..
-Ai sa Imi răspunzi la niste intrebari. I-o tai eu scurt. Ma trage de mana spre balconul meu micuț si se așează în fotoliul mic de lângă măsuță, cu mine peste el.
-Te ascult. Imi spune in timp ce își aprinde o țigară.
-Deci cu cine te-ai batut?
-Nu e evident?
-Oh Dumnezeule, l-ai batut pe el așa-i? Te-ai batut cu Mike?
-Ala, trebuie sa stie ca nu trebuie sa-si puna mana pe ce e al altcuiva.
-Nu apartin nimănui, Adam. Spune eu putin nervoasă de nevoia lui nebună de a stăpâni peste persoane.
-Ba normal ca da, prostuto. Esti a mea si nimeni nu poate schimba asta.
-Nu sunt a ta si nu am fost niciodata si tu stii bine asta, oftez si ma ridic de pe el in timp ce ma duc in camera si imi șterg lacrima care era pregătită să se scurgă pe obrazul meu. Adam ma urmează aruncând ce a mai ramas din țigară în scrumieră. Vreau sa pleci, nu mai suport asta.
-Ce nu mai suporti?
-Asta! Spun arătând spre noi doi. Noi nu suntem nimic si nici nu vom fi pentru ca tu ai ales asa. Nu vreau sa mai vii pe aici, eu o sa incerc sa te evit cât pot de mult..
-Heii hei hei. Imi spune el oprindu ma din vorbit. Eu nu vreau asta. Spune el in timp ce își pune mâinile pe obrajii mei.
-Nu mai poti sa alegi. Ai avut ocazia, Adam si ai ales sa pleci, iti amintești? Ii spun eu m deja cu lacrimile prelinganduse pe obrazul meu. Stiam ca nu mai aveam cum sa dau inapoi dar oricât de mult il voiam aici stiam ca nu e bine, stiam ca mai devreme sau mai tarziu se va plictisi dinou de mine si nu mai vreau sa trec prin ce am facut deja. Il simt incordanduse cand lacrimile mele incep sa curgă siroaie pe obraz. Spune ceva. Il rog privindu l in ochii acum mai sticlosi decât înainte.
-Ok, spune el, își ia haina de piele de pe pat si pleca la f de repede cum a venit. Durere creste cu fiecare pas pe care l face mai departe de mine îl văd cum se îndepărtează spre masina si ies pe balcon plângând si uitanduma la masina lui care nu are de gând să se mișto de acolo. Ma asez pe fotoliu si ma gandesc la tot ce a fost între mine și el. Poate ca nu ar fi trebuit să facă asta. Ma ridic de pe fotoliu si ma uit sa vad daca masina lui e tot acolo. Ma decid sa ies si eu pe geamul mare al camerei mele, îmbrăcată în pijamale si cu papucii mei roz ma indrept spre masina lui. Nu reusesc sa mi dau seama daca ma vazut mergând spre el din cauza geamurilor fumurii. Cand ating manerul rece al ușii tresar si decid sa deschid usa, si sa ma asez pe locul din față al mașinii lui. Il vad pe Adam si in secunda in care ma priveste ochii lui sunt mai roșii decât de obicei, părea trist si de parca a plâns. Dar imi întrerupe gândurile.
-Ce faci aici? Spune el încet.
-Nu pot... spun Eu si mai încet sperând să nu mă audă.
-Nu poti sa ce? Intreaba el.
-Sa ma distanțez de tine, nu pot. El nu spune nimic doar se întinde si ma ia in brațe. 
-Cred ca ar trebui sa dormi, hai in casa.
-Bine. Aprob eu usor fericita ca nu vrea sa discutam mai mult în seara asta, sunt conștientă că nu pot să mai fac asta mult timp doar ca nu pot să renunț acum la el, nu cand am atata nevoie de el. Il iubesc si asa va fi mereu.

Perspectiva naratorul.

In seara aia, îngerul si-a dat seama de importanta demonului in viata ei, stia ca nu mai poate scapa de el, dar în acea seară s-a oferit cu totul, deși stia ca demonul va acapara frumusețea și puritatea îngerului l-a lăsat. În schimb demonul nu a furat nimic, se purifică pe zi ce trece tot mai mult, ca la sfarsit sa i se închine îngerului.