Vanitate

Secrete,

Am ignorat mesajul și mi-am continuat ziua ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Voiam să dau uitării absolut tot ce se întâmplase cu o seară înainte. Eram încă îmbrăcată în hainele pe care le purtasem, însă deveniseră șifonate, pierzându-și astfel splendoarea. Am decis să nu le povestesc prietenilor mei despre Noah. Voiam să trec peste, deci mi-am dedicat ziua de sâmbătă numai mie, chiar dacă asta însemna un simplu duș și mai târziu un maraton de filme și seriale. Ăsta e felul meu de a lăsa tot stresul să dispară din corpul meu.

Nu am ieșit din casă tot weekend-ul, duminică fiind ocupată cu teme și alte proiecte pe care trebuia să le fac, iar luni la școală am fost întâmpinată de Mike. Stătea rezemat de dulapul meu, probabil așteptând ca eu să apar. I-am zâmbit slab în timp ce el îmi arunca priviri îngrijorate. Zâmbetul meu a pierit, și am schițat un „îmi pare rău" cu buzele. Nu am dat un semn de viață de sâmbătă dimineața, deci înțelegeam de ce se purta în felul ăsta. Și-a dat ochii peste cap și m-a cuprins într-o îmbrățișare strânsă.

„Te cunosc, Olivia. Știu când ceva e în neregulă cu tine. Acum varsă tot ce s-a întâmplat", mi-a spus în timp ce mi-a dat drumul din strânsoare.

„Nimic foarte grav, l-am văzut pe Noah la petrecere și m-a cam dat peste cap. Mi-am dat seama că nu puteam fi atât de încrezătoare pe cât îmi doream..."

Am ezitat să îi povestesc cu adevărat ce se întâmplase din motive evidente. Subiectul „Noah" trebuia să se încheie într-un fel, deci am hotărât să nu mai vorbesc deloc despre el.

„În fine! Nici nu mai contează asta! Tu ce ai mai făcut? Unde-i Aspyn?" l-am întrebat în timp ce îmi scoteam niște cărți din dulăpior.

Mi-a povestit cum sâmbătă au ieșit la o întâlnire după o perioadă lungă de timp în care nu au făcut-o. A dus-o la ceva restaurant de pe plajă, unde au stat până seara târziu și înainte să plece, s-au aruncat amândoi în mare, iar Aspyn a răcit foarte urât.

„Dar măcar a meritat, au fost cele mai frumoase 10 minute din viața mea!" am râs amândoi, îndreptându-ne spre prima ora.

Pentru prima dată mă simțeam bine la școală. Nu mai aveam niciun stres pe cap în legătură cu...persoane toxice care îmi fac numai rău. Aveam o zi destul de ok și nu puteam decât să mă bucur de ea.

Am intrat în cantină, căutându-l pe Mike. L-am observat stând la masă cu Laura și încă o persoană pe care nu o puteam distinge, iar când am ajuns în dreptul lor, am avut un șoc. Lângă Laura era așezată Ivy, care nu trebuia să fie aici, ci în cealaltă parte a încăperii, împreună cu Noah, Zane și restul grupului lor de copii plini de bani.

Se uita la mine zâmbind, lucru care m-a mirat, așa că i-am zâmbit înapoi și m-am așezat lângă Mike. Vorbeau de ceva incident care se întâmplase în ora unui profesor de istorie, nu auzisem nimic mai mult de atât pentru că atenția îmi era captată de privirile ucigătoare pe care mi le arunca Noah din cealaltă parte. Am ridicat din umeri și mi-am întors capul spre prietenii mei...și Ivy.

Deși părea o persoană care ar vrea să te tortureze până la moarte, Ivy nu era deloc așa. Aparențele înșală, am observat că poți vorbi multe cu ea și niciodată nu am purtat o conversație normală până acum. Totuși, nu mă puteam concentra complet pe discuția noastră pentru că simțeam o pereche de ochi ațintiți asupra mea, dar nici măcar nu mă obosisem să îmi întorc privirea pentru că știam deja cine era. Motivul pentru care făcea asta e necunoscut, parcă voia să facem pace, de ce se poartă așa, iar acum 2 zile voia să mă sărute?

Am îndepărtat rapid gândul ăsta și m-am ridicat de la masă pentru a pleca la următoarea oră. Din instinct, mi-am întors privirea spre masa lui Noah pentru a vedea că nu se mai afla acolo. Nu am băgat în seamă chestia asta, mi-am continuat drumul spre hol. Chiar înainte de a ajunge la dulapul meu, am simțit o mână trăgându-mă într-o sală de clasă. Mi-am ridicat capul, întâlnind ochii căprui ai băiatului care îmi făcea corpul să se umple de fiori. Avea aceeași privire, dar reușea să rânjească în colțul gurii pentru a mă intimida. Am stat în tăcere câteva secunde, înainte de a mă pregăti să ies din clasă, dar mi-a prins din nou mâna și m-a tras în fața lui.