Am fost speriată de tot. De oameni, de umbre, de ceea ce respira lângă mine. Sunt speriată de acel monstru care îmi urmărește... orice mișcări poate să urmărească. E un monstru avid, nebun, e debil, dar nu îl vor interna. Nu va asculta nimeni și va continua să facă victime, așa cum a făcut întotdeauna.
Îl vreau mort, dar nu-l vreau în cartea mea. Conștiința mea e cartea mea.
Tocmai când începusem să ne înțelegem, când începusem să-ți accept existența. Ești oare tu cel care trimite întrebări sub formă de monștrii pentru a vedea cum reacționează oamenii? E amuzant pentru tine? Suntem într-un film/o carte, stai pe un nor și te amuzi?
Azi îmi e teamă. Azi sunt eu. Azi sunt fericită.
În trecut
s-au așezat flori pe morminte și aur în cupole
pentru zeități ce vor fi înviate.
CITEȘTI
nyctophilia
Poesíasursa foto cover: http://meetmeatthelake2nite.deviantart.com/art/Nyctophilia-03-387216792