nyctophilia

țipete

uneori rămân cu privirea suspendată de reflectoare la teatru

sălile mari și culorile discrepante amestecate-ntr-o lumină difuză

spun povești cu zâmbete pe care nu le mai dorește nimeni

în spatele unui munte îți pierzi esența

între două dealuri o suliță caută plăcere-n carne

cartoane murdare între-lipite aduc cu ele vedenii

și cade sânge din locuri înalte spălând carne ruptă de pe oase

fulger adânc în negru stomac se zbate caută

așteptare și teste nu trece

lumea i-a fost demult aruncată-ntr-o gaură arginitie de frig și lumină

aruncă-te după ea să nu-i pierzi ultima suflare

cerșetor în lume și mort

rămâi

cu privire-agățată de lumini

nu ai ochi să vezi nici mâini să-ți arăți fericirea

uneori

împingi lucruri banale în 

țipete prelungi

apoi nimic