Povestea ei...

Adio, trecutule!

Te privesc și nu te recunosc. Cine ești ? Cine sunt? De fapt, cine am ajuns noi ? De ce ne-am distrus? Mă bucur, că ai trecut peste, dar mă doare că doar pe mine mă numești vinovată, cum poți uita greșelile tale ? Toate cuvintele tale, toate jignirele, mă distrug, trebuie să fac ceva. Trebuie să uit de tine, nu merită să mă mai complic, ești doar un copil ce nu știe să iubească. Gata, de azi renunț la tine, la noi, la amintitele noastre, la absolut tot ce ține de tine. De azi nu te mai iubesc! Te urăsc! Te urăsc din toată inima. Mi-ar fi plăcut să scriu mai mult, mai ales pentru ziua de mâine, adică în doar vreo 10 minute, s-ar fi făcut 9 februarie. Doi ani trebuia să împlinim. Dar, din această clipă, nu mai exiști!