Povestea ei...

O sticlă de vin sec.

Dragul meu, pe zi ce trece incerc să mă mint că sunt bine fără tine, că m-am obișnuit cu situația, dar în zadar. Inima mea știe că e doar o minciună și încă te vrea pe tine. E atât de încăpățânată, nu o pot convinge să te uite, nu vrea. Încă mă întreb, mai fac parte din inima ta ?
Îmi e atât de dor de vechiul tu, mi-e dor de vremurile bune, de clipele lângă tine, sărutul tău îmi lipsește, îmbrățișările lungi, acele momente când râdeam împreună de orice prostie, îmi lipsești.
Vreau să fi acasă la noi, să mă iubești, să ne fie bine.
Țigările nu-și mai fac efectul, nu mă mai ajută să te uit, acum ele îmi amintesc de tine, de toate amintirile noastre.
Tot ce mai am e o poză într-o ramă, o poză veche, făcută într-un moment de fericire, acele lucruri de la tine, în special tricourile îmi trezesc atât de multe amintiri..
Fiecare țigară e o amintire, fie bună sau rea, dar mereu e alta.
Timpul trece, tu devii mai rece, iar eu dispar..
Se apropie acea zi, una din cele mai groaznică. Vine ziua noastră, iubire. Mai știi am fi împlinit doi ani dragostea mea. Doi ani plini de iubire și certuri, despărțiri, râsete, lacrimi, săruturi și îmbrățișări lungi.
Ar fi fost minunată acea zi, dar s-a transformat în coșmarul vieții mele, mi-e teamă de acea zi, tu nu vei fi acolo să o sărbătorim, voi fi doar eu și o sticlă de vin sec.
Voi bea un vin sec pentru tine iubire, împreună cu o țigară bună, imaginându-mi mii de scenarii cu tine.