Povestea ei...

Putea fi altfel..

Și a fost frumos cât a durat, au clipe minunate ce nu vor fi ușor uitate, dar mergem mai departe, viața este frumoasă.
Deși, mă doare, mă doare că te-am pierdut, că v-am pierdut pe toți, dar în momentul în care a-ți ales să nu mai aveți încredere în mine, am realizat că nu îmi sunt prieteni și tu iubit! Dar, să lăsăm asta, să ne bucurăm de timpul împreună, chiar dacă au fost multe momente tensionate, contează că la momentul potrivit am fost fericiți.
Străine, nu îți mai spun iubitule, pentru că nu mai sunt nevoia să o fac, am realizat că nu te mai iubesc, încă țin la tine, dar nu te mai iubesc, mă doare lipsa ta, dar viața mea e bună și față tine.
Am ieșit, mi-am făcut prieteni noi, am realizat că pot fi fericită, fără tine.
Putea fi altfel, chiar ar fi putut. Dar, tu nu mă mai iubești, iar eu nici atâta.
Nu ne mai iubim, nu merită să ne mai mințim.
Adevărul e că ne-am obișnuit unul cu celălalt, în rest e doar ceva trecător. Pot trece peste, chiar o fac.
Voi găsi acea persoană care să mă iubească așa cum sunt, care să fie lângă mine când am nevoie, care să aibă încredere atunci când nimeni nu are !
Vei ramâne mereu în sufletul meu, mereu vei fi într-un colț de suflet, uitat.
Și, nu! Nu închei aici, voi mai scrie, probabil, voi mai spune că te vreau, dar voi știi că mă mint și e ceva de moment.
Nu te mai vreau, dar putea fi altfel, străine.