Stai chiar în faţa mea, fostule.. În acest moment mi-aş dori să te strâng în braţe, simt nevoia asta. Mi-e mult prea dor de tine, sau de cine credeam că eşti. Am promis cã încetez să mă mai gândesc la tine, dar uite-mă în faţa asta, speram să nu fii şi tu aici, sau da. Chiar nu ştiu..
Nici nu ştiu ce mai vreau, acum te urăsc şi blestem nopţile în care mă gândesc la tine, dar şi acele nopţi se transformă şi ele în dor.
Nu ştiu ce să mai fac, nu am idee cum să mi te scot din inima, cum naiba să o fac? ...
CITEȘTI
Povestea ei...
RomansaCâteva rânduri despre viața mea, simple cuvinte rostite în plină durere..
