Printesa dragonilor.

Capitolul 8

-Oare cât de nervoase or sa fie fetele când o să afle că am făcut atâta tam-tam ca nu suntem împreună, iar acum chiar suntem. Are vreun sens ce am zis?

-Da. Puțin.

-Ști ca te iubesc.

-Știu. Si eu te iubesc, prințeso.

Termenul de printesa ma făcut sa mă gândesc la tot ce trebuia să fac. Sa îmi salvez poporul și familia de niște distrugatori si dragoni ai mătușii mele. Acum câteva zile voiam să am o viață mai interesanta, dar acum mă simt copleșită de toate astea.

-Iubito , ești bine.

-In momente de genul nici eu nu mai știu cum sunt.

-Eu o sa iți fiu alături, mereu.

- Multumesc, iubitule.

-Hai sa o cautam pe Raven.

-Hai.

Ne-am intors la academie. Chiar la poartă erau fetele. Toate și-au mărit ochii de uimire când au văzut ca eu și Andrew ne țineam de mână. Hai sa ma distrez puțin.

- Eliza, voi doi...începu Soraka însă se opri pentru ca mă uitam urat la ea.

- Deci să înțeleg că...începu și se opri Vanesa.

-Andrew? Uite ce e nu vreau sa par nesimțită, dar pe bune acum, sunteti sau nu împreună? își făcu Syndra curaj.

Eu m-am uitat la Andrew,apoi ne-am sărutat.

- Nu pot sa cred! spuse Ahri.

- Ce drăguț. spuse Miss Fortuna.

-Hm,hm. se prefăcu Vanesa că tușește. În caz că ați uitat, avem de făcut lucruri mult mai importante decât giugiuleala.

-Bine, bine. am spus eu. Acum unde o putem găsi pe Raven?

-Nu știu dar orele încep într-o oră deci nu mai avem timp. spuse Soraka.

-Cam are dreptate. spuse Andrew.

-Azi cate ore avem? am întrebat eu.

-Nu multe. Așa că o să avem timp sa o găsim pe Raven.

-Ok. Dar pe bune acum,eu sunt sigura care vrea sa îi vadă pe ăștia doi defilând pe hol că în filme? spuse Vanesa arătând spre mine și Andrew.

-Nu. au spus toate in cor.

-Atunci așa să fie. am spus eu punândumi o pereche de ochelari de soare și desprinzândumi parul.

-Mergem iubito?

-Desigur iubitule.

L-am luat de mână și am intrat în academie. Totul era exact ca într-un film. Cel mai mult mi-a plăcut când fetele din clasa noastră au inceput sa plângă la vederea noastră.

-Elegant! spuse Syndra trecând pe lângă fetele care plângeau.

-Știu nu.