Hidden [h.s] - (Romanian Translation)

One

Cu 4 luni inainte

Ma asez pe mica mea canapea, uitandu-ma la telefon.

Abia ce am gasit putin timp  sa desfac ceva din bagaj si sa pun la loc deoarece in ultimele treizeci de minute m-am holbat la telefonul meu silențios. Sunt in noul meu apartament de trei ore si tot ce am facut a fost sa astept acel stupid apel.

Ochii mei se uita imediat la ceas. E sase jumatate. Nu ar fi trebui sa sune la sase?

Suspin si ma ridic in picioare. Macar sa despachetez lucrurile ca sa treaca timpul.

In momentul in care deschid o cutie si scot cateva haine, telefonul suna si eu ma grabesc sa ajung la el. Aproape ca sar de pe canapea, aruncand din greseala telefonul pe jos, soptesc un "la naiba" in timp ce dau cu degetul pe ecran sa raspund, luand aer in piept.

"Alo?" raspund, incercad sa am un ton cat de profesional.

"Alo, domnisoara Knight? Sunt Marion Johnson de la Crystal Publishing."

Inima incepe sa-mi bata din ce in ce mai tare. "Da, buna seara."

"Am sunat ca sa va informez ca intalnirea dumneavoastra de lucru a mers foarte bine dupa amiaza trecuta si ati obtinut locul. Felicitari."Doamna, Marion, de pe partea cealalta a telefonului pare calma si profesionala.

Incerc sa-i imit tonul. "Va multumesc enorm," reusesc sa spun fara sa dau impresia ca sunt foarte agitata.

"Veti incepe luni, o sa aveti un birou si o sa va intalniti seful, domnul Greenman. Abia astept sa va vad in oficiu. Va urez o zi buna."

Si cu asta inchide.

Ma asigur ca telefonul meu e blocat inainte sa sar prin apartament, agitandu-ma intr-un dans de victorie. Acesta este jobul pe care l-am visat de cand am fost mica, iar acum in sfarsit s-a realizat.

Iau din nou trelefonul si formulez numarul lui Aaron.

"Aaron." zic fericita la telefon. "Am reusit. Am obținut locul de munca!" Il aud pufnind. "Rose, iubire, sunt la lucru."

Entuziasmul meu dispare."Dar... am obtinul jobul. Lucrul pe care l-am visat din totdeauna..."

"Si sunt fericit pentru tine," zice. "Dar chiar trebuie sa plec, lucrul ma cheama..."

"De acord, bine."

"Nu te supara, Rosie. Te scot afara in seara asta, ce zici?"

Un mic zambet apare pe fata mea. "Okay."

"Perfect. Ne vedem."

Inchid telefonul si incep sa despachetez cutiile înșirate prin tot apartamentul.

Eu si Aaron avem o relatie de cateva luni. Ne-am intalnit cand venisem de la New York pentru a vizita Portland. Mi-a placut de la inceput si cand i-am spus ca ma voi muta aici, am inceput sa iesim.

Lucreaza ca medic in practica pana termina scoala de medicina. De fapt, nu-l condamn ca nu are foarte mult timp pentru mine; jobul lui este foarte important si obositor. Stiu ca va gasi niste timp si pentru mine mai tarziu.

Apartamentul in care m-am mutat este mic, dupa standardele obisnuite, dar e destul de mare pentru mine. Un dormitor cu priveliste la Pearl District, partea mea preferata din Portland. E foarte aproape de Crystal Publishing si intentionam sa stau aici si daca nu primeam jobul. Cred ca am fost destul de determinata sa-l obtin, in orice caz.

Mereu am fost de pararea ca Pearl District este partea cea mai frumoasa din Portland. Probabil sunt toti artistii si scriitorii din zona asta care imi plac atat de mult, dar ceva ce are legatura cu atmosfera de aici ma face sa ma simt imediat acasa. Era previzibil ca va fi greu sa gasesc un apartament decent in limita bugetului meu, dar cu ajutorul lui Aaron am reusit sa gasesc locul acesta. Si il iubesc.