Băiatul din fața mea mă deranja.Mă intimida.
Încercam să îl ignor dar îl vedeam mereu uitându-se la mine.Mă analiza iar eu încercam să fiu cât mai greu de citit.
Am uitat un acord din cauza lui.Oamenii nu și-au dat seama,dar eu sunt foarte dezamăgită.
Nici Debbie nu se simțea foarte comod când băiatul de lângă o privea la fel de atent.
Când am terminat melodia.Am plecat în culise.Era pauza de 10 minute.
—Fetelor ce ați pățit?a spus Melanie ușor îngrijorată.
—Nimic,Melanie.a spus Debbie.
Nu am apucat să răspund că am văzut un grup de oameni venind spre noi.
Am dat câteva autografe.Când am ajuns la ultimul,am vâzut că era Baiatul din public.
—Pentru cine?am spus eu începând să scriu,fără să îl privesc nici măcar o secundă.
—Blake.Dacă tot scrii,ce ar fi să îți scrii și numărul de telefon și numele.
El chiar a spus asta?Crede că îi va merge cu mine?O drăguțule,nu ai nici o șansă.
—Ce ar fi să nu.i-am dat cu putere carnetul în piept,apoi m-am îndepărtat,văzându-l rânjind în colțul gurii.
