După ce te-am întîlnit

Capitolul 1

 O nouă zi...o nouă aventură...Stop! Pe cine încerc eu să păcălesc, viața mea e una plictisitoare. Cea mai obișnuită viață a unei adolescente de 17 ani.  Am ambii părinți lângă mine și trăim fericiți....chiar foarte fericiți...

-Iar nu ai cumpărat ceea ce ți-am spus ?! Mereu trebuie să fac asta în locul tău! La ce mai ești bărbat în casa asta?

  Faceți cunoștință, ea e mama mea -Tanya Evans. La cei 37 de ani ai săi e o  fire activă, aș spune eu chiar foarte activă, iar uneori eu și cu tata nu-i putem ține pasul. Îi place ca totul să fie perfect și devine foarte irascibilă când nu facem lucrurile așa cum îi place ei. Nu are studii superioare și de aceea  lucrează  doar ca îngrijitoare la azilul de bătrîni din orașul nostru. Nu a avut posibilitatea să învețe din cauza bunicii mele care era foarte bolnavă ,  majoritatea  banilor fiind folosiți pentru tratamentul ei. A trecut prin numeroase încercări ale vieții, însă niciodată nu s-a plâns , toate astea făcând-o mai puternică .

-Nu am luat, fiindcă nu am bani! Nici nu mi-ai dat ca să cumpăr.

  Acesta este tata. Numele lui-Tom Evans. E profesor de geografie și are 49 de ani, iar la această vârstă arată chiar foarte bine. Se menține în formă datorită remediilor naturale, nu îi plac ,,substanțele chimice'' , așa cum numește el medicamentele pe care le folosim noi în prezent. El și mama s-au cunoscut la școlă, atunci când ea era eleva lui. De îndată ce a văzut-o a pus ochiul pe ea. După șase ani s-au căsătorit și am apărut eu.

  Eram o familie fericită, însă  până la vârsta mea  de 14 ani, atunci  au început certurile dintre mama și tata. Uneori din cauza lipsei banilor, alteori din cauza că mama spunea ceva nepotrivit , iar tatei nu-i plăcea. De obicei se împăcau repede,  însă erau situații când se certau foarte tare, iar mama plângea și nu vorbea cu tata o lungă perioadă de timp. Din fericire acum sunt doar niște dispute între ei.

-Mamă..tată..plec la școlă! Vă pup! strig eu tare din holul casei ca să mă audă ei din bucătărie.

 Deci plec la școală...un liceu aș spune eu chiar foarte bun și cunoscut, dat fiind faptul că mulți elevi ce învață aici au luat locuri bune la diferite concursuri prestigioase. Când ajung la porta școlii o observ pe cea mai bună prietenă a mea  Anastasia. În fiecare dimineață face acest lucru, mă așteaptă aici,în acest loc, apoi ne plimbăm în jurul școlii și vorbim despre orice. Uneori ne lăsăm duse de val și nu auzim clopoțelul, iar noi întârziem la ore. Ne cunoaștem de la grădiniță și de atunci suntem de nedespărțit.

  -Neața, Anny ! o salut eu veselă.

  -Bună, Vio. Arăți foarte bine cu părul lăsat liber pe spate. 

  -Mersi, nici tu nu arăți rău.

 Și nu mint când spun că arată bine. Poartă o pereche de jeanși negri mulați, pantofi cu toc, nu foarte înalți , și un maiou alb, desenată o fată pe el. 

   -Așteaptă-mă puțin să-mi las ghiozdanul și vin. Și pornesc spre clasă. Intru, iar majoritatea ochilor cad pe mine. Nu-mi place când toată atenția e asupra mea, mai degrabă sunt ca un șoricel ce îi place să stea liniștit la locul său.

   - Neața! mă întâmpină  Daniel, iar eu îi zâmbesc înapoi ca raspuns.

 Daniel e colegul meu de bancă și unicul meu prieten băiat. Ne cunoaștem din a cincea și se întâmplă că la fiecare sfârșit de an școlar să stăm în aceeași bancă. Nu mă plâng, e un băiat bun doar  că uneori poate fi o pacoste. 

  Privesc la ceas și observ că au mai rămas nouă minute până a suna clopoțelul așa că mă grăbesc spre Anny. O văd pe hol așteptându-mă.
 
  - Ce faci ? o întreb când mă aproprii de ea.

  - Citesc o carte, îmi  răspunde,fiind atentă la ecranul tefefonului.

  - Ce anume ?

  - ,,Prefă-te că mă iubești ''. E foarte interesantă.

  - Știu, doar am citit-o, spun cu o infatuare în glas, dar nu răutăcioasă.

  - Nu din nou! se revoltă ea. De fiecare dată când citesc o carte aflu că tu o știi deja, iar eu o ascult apoi încep să  râd de comportamentul său copilăresc.

  - La ce capitol ești?

  - Abia la primul.

  - Atunci spor la citit pentru că ai mult până la sfârșitul cărții.

   Și chiar are. Capitolele acestei cărți sunt foarte lungi și ai nevoie de timp pentru a ajunge la esență. E una din cărțile mele preferate, s-ar putea face și un film după ea, autoarea e foarte talentată.

   - Viorica..mă întreabă  Anny ezitând.. ce faci mâine ?

 Oh..nu..știu întrebarea și privirea asta. E atunci când vrea să merg  cu ea undeva în oraș, iar eu ca  de obicei accept, fiind nevoită să merg oriunde îi trece prin cap. Dar pe de altă parte, dacă nu ar fi ea aș sta închisă în casă, între patru pereți chiar și atunci când e soare afară. 

   - Aaa..numic?! răspund, deși pare mai mult o întrebare.

   - Mă bucur. Dar și așa știu că nu ai nimic de făcut. Mâine vreau să mergi cu mine în parc să ne plimbăm. Știi că mă plictisesc  singură, mai ales acum când nu avem teme pentru acasă. Te rog!! și face o față de cățeluș la care știe că nu pot rezista.

   - Bine, spun învinsă.

Mi-e frică că dacă refuz o să fie supărată pe mine și nu suport când se întâmplă asta.

   - Uraa! strigă ea veselă, făcând câteva priviri să se întoarcă către noi, însă ea nu le  acordă atenție și se îndreaptă spre sala de clasă.

    Se pare că ziua mea liniștită de după amiază se va duce pe apa sâmbetei.