După ce te-am întîlnit

Capitolul 3

    Îmi bubuie atât de tare capul, încât pare că o să explodeze, iar tot corpul e amorțit de parcă nu s-a mai mișcat de-un veac. Deschid ochii și sunt orbită de o  lumină ce se află în fața mea. După câteva secunde în care încerc să-mi  revin, observ că mâinile și picioarele îmi sunt legate de un scaun , care, dacă s-ar fi așezat cineva mai mare ca mine l-ar fi rupt imediat în două.

    În camera în care mă aflu, dacă pot să-i zic așa, căci mai mult seamană cu o pivniță,  unica sursă de lumină e un  bec mic, dar cu o intensitate foarte mare. Instantaneu încep să strănut fâră să știu cauza, dar când văd praful care se află peste tot  îmi dau seama de ce. Cred că nu s-a făcut curat aici de când e locul, am gândit eu. Mii de întrebări au început să-mi tulbure mintea: Unde sunt? Cum am ajuns aici? Ce se va întâpla cu mine? și multe altele.

    Sunt trezită din gândurile mele de o cheie ce se rotea în broască, semn că cineva deschide ușa. Nu a fost de ajuns să mă lege, a mai trebuit să încuie ușa, de parcă voi încerca să fug cu mâinile și picioarele blocate de scaun, am gândit eu sarcastic. Ușa e trântită de perete și cu pași lenți pe ea intră un bărbat, care îl analizez mai bine și mi se pare cunoscut.

    Evenimentele de aseară mi-au apărut imediat  în minte: răpirea, tipul ăla...El e cel ce mi-a pus materialul cu somnifer la nas, am constatat într-un final.

  - În sfârşit prinţesa s-a trezit, spune pe o voce mieroasă în timp ce se apropie cu paşi lenţi spre mine.

    Nu-mi place apelativul folosit de el, dar aleg mai bine să tac, pentru că se ştie foarte bine că cine are o limbă lungă nu ajunge departe.

  - Ti-a mâncat pisica limba? continuă el pe un sarcastic.

   Gura mea nu poate scoate nici o silabă de parcă a  fost cusută. Frica se simte în toţi porii, iar inima nu mai încetează să bată puternic. Ce vor de la mine? De ce eu?  Ştiam  că trebuia să o ascult pe mama când îmi spunea să nu merg noaptea  pe stradă.

   Ca să nu se observe că sunt speriată îmi întorc capul în altă parte.

  - Priveşte-mă când vorbesc cu tine, mârâie furios, întorcându-mi bărbia forţat spre el, astfel ca privirile noastre să se întâlnească. Nici acum nu vrei să vorbeşti? Atunci  am să te fac să-i respecţi pe cei mai mari ca tine şi să faci ce ţi se spune, şi îi apare un rânjet .

    La început nu mi-am dat seama la ce se referă, dar după ce mi-a mângâiat usor obrazul am ştiut ce are în minte. Vrea să mă violeze... Şi mai mulţi fiori îmi străbat corpul.

    Acesta se apleacă uşor şi îmi desenează cercuri imaginare pe mână. Deodată trage scaunul mai aproape de el. Am icnit din cauza şocului. La un moment dat mâinile sale ajung la fermoarul de la pantalonii mei, însă eu nu stau cu mâinile în sân şi  încep să mă zbat din toate puterile care mi-au mai rămas.

    Nu cred că i-a plăcut ideia mea de a nu sta locului, pentru că palma sa face contact cu faţa mea. Ochii mi s-au strâns cu putere din cauza durerii. Lovitura a fost atât de puternică, încât  cred că va fi o vânătaie. Privesc un pic ameţită podeaua şi simt  cum mi se prelinge o lacrimă pe obrazul care mă şi durea. Nu îndrăznesc să fac nici o mişcare.

  - Bravo. Aşa îmi placi mai mult, adaugă el urmat de un râs batjocoritor.

    Îmi ridic în sfârşit privirea spre persoana  din faţa mea. Nu înțeleg  cum atâta răutate  pot avea unele  persoane. De ce le place să facă rău altora, iar suferința lor să le provoace atâta plăcere?

  - Jigodie! îi urlu eu în față, fiind deja sătulă de atitudinea sa.

   Cred că nu se aștepta la asta. În privirea sa i se putea citi mirarea. Enervat de  îndrăzneala mea, ridică din nou mâna ca să mă lovească, dar se oprește atunci când ușa e trântită de perete. După corpul masiv a tipului din fața mea observ că în dreptul ei se află un bărbat cam de aceeași vârstă cu cel din fața mea, însă acesta fiind puțin mai înalt.

   Intră cu pași grăbiți, iar când ajunge lângă tipul nesuferit îl lovește foarte puternic, iar el  se dezichilibrează și  cade jos pe podeaua rece. Cu brutalitate îl apucă de ceafă, astfel încât să se uite la mine. Buza sa inferioară e crăpată, iar partea de jos a feței e plină de sânge.

  - Uite ce-ai făcut idiotule, arată spre obrazul meu vânăt. Când o să afle șeful ai încurcat-o. Cezar, Antonio... luați-l pe șobolanul ăsta de aici, spune pe un ton autoritar, iar doi indivizi masivi își fac apariția și îl scot afară, fiind urmați de cel ce le-a dat ordine, trântind ușa în urma lui.

    Oftez lung și expir ușurată. Nu am scăpat de aici, dar măcar nu am ajuns să fiu violată.