Îţi Promit

Capitolul 3: Cred că o să mor de la atâta drăgălășenie

       Deschid ochii buimac și mă uit după ceasul de pe noptieră. Îmi măresc ochii la vederea orei indicate de acesta. 9:27. Am lipsit de la prima oră și de la jumătatea celei de a doua.
      —Căcat! Mama de ce nu m-a trezit? I se pare că sunt vreun matinal sau ceva? Ce naiba! Ce oră am avut? La naiba! Încă nu am învățat orarul! Copil prost! Prost! Prost! bombăn nemulțumit și îmi trag câteva palme peste frunte. Degeaba sunt frumos dacă sunt bătut în cap, nu? Eh, ba nu! Mă fac stripper într-un bar și gata.
      Mă ridic din pat și mă grăbesc către birou, dar în drumul meu mă împiedic de o pereche de pantaloni.
      —Ăștia de unde dracu au mai apărut?
     Mai punem pe lista de defecte și că sunt extrem de dezordonat. Bravo, Axel! Bravo, tâmpitule!
       Caut orarul prin mormanul de cărţi și îl găsesc într-un final lângă poza cu mine și sora mea. Îl iau în grabă și văd că am avut biologie și după latină și următoarea oră am sport. Oricum nu îmi plac primele două. Eh, se mai întâmplă.
      Merg la baie și mă spăl pe dinți, fac un duș și caut în dulap niște haine. Nu stau prea mult să aleg pentru că nu dispun de timpul necesar. Iau un tricou albastru închis și niște pantaloni negri destul de mulaţi, dar nu ca la fete să mi se vadă și sufletul. Îmi bag în ghiozdan cărţile, iau căștile și cobor repede. Merg în bucătarie și înșfac o pară. Urăsc merele. Mă grăbesc să mă încalţ și iau dintr-o mișcare cheile de la mașină. Ies din casă și încui ușa. Deschid garajul și rânjesc mulțimit ca de fiecare dată când îmi văd puiuțul.
      —Oh, da! Mi-a fost așa dor de tine de ieri!
     Urc în prețiosul meu Dodge Demon SRT și merg destul de decent către școală. 9:43. Lejer.
     Parchez mașina în curtea liceului și mă uit în oglindă ca să îmi aranjez puțin părul. Merg încet către vestiarul baieţilor. În spatele meu se aud câteva chichote și mă întorc încruntat. Nu credeam că mai vine cineva la ora asta în școală. Rămân cu ochii aţintiţi în cei mai mari și mai luminoși ochi ciocolatii pe care i-am văzut în viața mea. Piticul de grădină trece pe lângă mine cu prietenul ei sau cine e și faţă-strâmbă ăla. Îngerul îmi zâmbește dulce și i se formează în capătul buzei o mică cută. Cred că o să mor de la atâta drăgălașenie.