Ultimul vis-Dorinte ascunse (Volumul II din trilogia The Last Whispers)

R from Responsability

ATENTIE!

Limbaj licentios si scene explicite!

Capitolul 18 – R from Responsability

Nathan P.O.V.

Stiam inainte de a deschide ochii ca Rebecca uitase sa traga draperiile seara trecuta. Lumina incepuse usor sa se joace pe fata mea, iar curand am avut senzatia ca a devenit o persoana in carne si oase deoarece simteam cum imi mangaie tatuajul cu degete curioase.

Am ramas nemiscat, prefacandu-ma ca dorm in timp ce sotia mea imi mangaia umarul, apoi isi trece degetele peste muschii pieptului meu atat de usor. Erectia ma dadea de gol insa, intarindu-ma din ce in ce mai tare pana in momentul in care incepuse sa ma doara nevoia de ea, insa nu am vrut sa ii stric placerea. I-am simtit buzele in dreptul inimii mele care a inceput sa bata mai tare.

-Te-am visat, a soptit ea.

Am deschis usor ochii, intorcand capul sa o privesc. Avea lacrimi in ochi.

-A fost doar un vis, am soptit, luandu-i trupul gol in brate.

-A fost asa real, spuse din nou, oftand. Erai... mort.

-Sunt viu, iubito! am soptit sarutandu-i parul si strangand-o mai tare in brate.

-Promite-mi ca nu ma vei lasa niciodata!

-Iti promit! am spus fara sa gandesc. Nu te voi lasa singura! am oftat.

Ea se cuibari la pieptul meu asezandu-si un picior peste ale mele si se lasa din nou cuprinsa de somn.

Eu nu am putut sa mai adorm, retraind propriul meu vis.

~Am privit-o pe sotia mea fara sa ma satur. I-am trasat cu privirea fata frumoasa, ochii expresivi si buzele seducatoare usor intredeschise. Ea imi zambi stralucitor si isi impleti degetele cu ale mele.

-Te iubesc! am soptit emotia curgand in valuri din mine, circuland spre inima ei aratand ca un fir de energie pura.

-Si eu te iubesc! sopti cu ochii inotand intr-o mare de lacrimi de fericire.

I-am sarutat mana si mi-am reintors privirea la drum.

-Vreau sa ne intoarcem, Nathan! sopti Rebecca strangandu-si degetele intre ale mele.

Rugamintea m-a luat prin surprindere.

-I-am promis lui Iden ca vom merge, am spus cu ochii la drum, incruntandu-ma.

-Simt ca trebuie sa ne intoarcem, sopti ea din nou.

Inima parca mi se lovea de coaste.

Nu mai puteam respira.

Am intors privirea spre ea, dar ea avea ochii inainte, iar lacrimile i se prelingeau pe obraji.

-Prea tarziu! sopti intorcandu-si fata spre mine. Te iubesc, dragule! Te-am iubit dintotdeauna!

Un claxon m-a facut sa intorc capul spre drum.

Apoi totul s-a facut negru!~

Si m-am trezit.

Stiam inca dinainte de a deschide ochii ca eu supravietuisem si Rebecca isi pierduse viata, din vina mea. Nu o ascultasem.