Ultimul vis-Dorinte ascunse (Volumul II din trilogia The Last Whispers)

P from Panic

Capitolul 16- P from Panic

29 decembrie

Nathan P.O.V.

Il vedeam pe Lorenzo agitandu-se ca un leu in cusca in timp ce medicii faceau tot posibilul sa opreasca hemoragia surioarei mele, provocata intr-ul fel tot de muntele din fata mea, insa nu puteam sa simt niciun fel de repulsie pentru el.

O asistenta s-a materializat langa noi si l-a privit pe Lorenzo cu mila si durere. Atat eu cat si Rebecca ne-am ridicat in picioare si am asteptat cu sufletul la gura vestile.

-Ce s-a intamplat? a intrebat in sfarsit ragusit de spaima.

-In acest moment nu se stie daca va scapa... vreunul, incheie soptind.

Lorenzo a incetat sa respire, Rebecca si-a dus mainile la gura socata, iar inima mea s-a spart tacut in mii de bucatele. Am simtit cum sangele mi-a parasit fata si a trebuit sa ma asez ca sa nu cad din picioare. Iubita mea mi-a prins mana si s-a asezat o data cu mine, sustinandu-ma, desi ochii ei innotau in lacrimi.

Un sunet mi-a atras atentia: Lorenzo o tinea pe asistenta de gulerul halatului, tipandu-i in fata:

-Va dau toti banii din lume, doar salvati-i!

Asistenta scapa cu greu din mainile lui, iar el isi trecu neputincios degetele prin par, continuand sa se plimbe dintr-o parte in alta, agitat.

In hol era din ce in ce mai multa tensiune, aproape ca o puteai taia cu cutitul, iar linistea... linistea ca de mormant te putea innebuni.

Rebecca s-a ridicat de langa mine si l-a surprins pe urias cu o imbratisare stransa. El a ramas o secunda pe loc si apoi a imbratisat-o si mai strans, lasandu-si greutatea si suferinta pe ea, ea primind cu bucurie toate sentimentele lui de neputinta, amestecandu-le cu ale ei.

I-am vazut umerii zguduindu-se si un suspin i-a iesit printre buze, apoi si-a ingropat fata in umarul ei, nu inainte sa vad cateva lacrimi prelingandu-i-se pe obrajii subti de oboseala si ingrijorare.

Mi-am lasat capul intre palme si in minte mi-au revenit toate imaginile cu Rose. Rose cand s-a nascut, Rose cand a facut primii pasi, Rose cand a facut pipi pe mine in timp ce o tineam in brate pentru o fotografie cu toata familia, Rose ingropandu-si fata in pieptul meu cand i-a cazut primul dinte, Rose cand s-a transformat intr-o domnisoara, Rose cand m-a sustinut la primul meu dans pe o scena dintr-un cartier rau-famat, Rose cand s-a indragostit fara sa imi dau seama desi toate indiciile indicau o dragoste imensa, Rose in seara cand mi-a spus ca e insarcinata, Lorenzo cand a tinut-o pe Rose in brate cu burtica ei proeminenta, mana mea cand am atins copilul din pantecul surioarei mele, tot sangele acela pe care nu il voi uita niciodata din bratele mele atunci cand medicii de pe ambulanta mi-au furat-o si apoi camera asta dominata de liniste si teroare si in sfarsit, viata mea fara vreo urma de lumina in ea.

Nu! Rose va supravietui!

Incheieturile mi se albisera si gatul ma ardea de la toate lacrimile tinute in frau, insa eu aveam speranta! Doar eu stiam cat e de puternica si stiam ca daca voi fi langa ea, asta o va ajuta sau macar ii va aduce zambetul pe buze pentru ultima data. Cu acest gand in minte, m-am ridicat cu puteri noi si sperante noi si m-am repezit la o asistenta mica ce trecea pe langa perete nedorind sa ne deranjeze. A fost prea tarziu ca Becca sau Lorenzo sa reactioneze ca eu deja mergeam spre o camera din spate, gata sa ma imbrac corespunzator, steril si sa o tin pe surioara mea de mana in timp ce isi naste primul copil sau in timp ce isi da ultima suflare.