Fifteen.

Los Angeles CA , August 2012 , 4:56 AM

Drumul începea să fie din ce în ce mai luminat,razele soarelui luminînd șoseaua umedă din cauza ploii.Ochii lui Ashton erau ațintiți la drum,care se aglomera din ce in ce mai mult cu trecerea timpului.El doar stătea acolo,în liniște,știa cât de mult urasc asta.Cât de mult uram liniștea.

-"Ashton..."o spun mai mult ca pe o șoaptă,încercand să nu îl enervez mai mult decât am facut-o deja.

-"Savannah,ai făcut destule."vocea lui era răgușită.Se certase din nou cu tata,normal că o facuse,ăsta era motivul pentru care a venit dupa mine.

-"De ce faci asta?"vocea mea prinse curaj.Vroiam să știu de ce s-a riscat din nou pentru mine,de ce facea toate astea pentru mine,de ce se certase din nou cu tata,de ce mereu încerca să facă ce e mai bine pentru mine.

-"Nu înțeleg întrebarea Savannah,poți fii mai explicită?"era sarcastic,mereu o facea când nu avea chef să vorbim.Uram asta la el,el mereu era sarcastic cu mine...

-"La dracu' Ashton! Oprește mașina!"era uimit.Niciodată nu am țipat la el,nu am avut curajul,nu ma simțeam in stare să fac asta.El mereu mi-a fost alături.Dar tot un nesimțit cu ochi superbi e.E un nesimțit,se poartă frumos cu lumea,dar eu sunt diferită.Eu sunt Savannah Carter,și sunt bătaia lui de joc.Recunosc ca îl admir,el e singurul băiat care nu îmi cedează,dar Ashton Irwin,o să o faci odată,chiar daca va trebuii să mor ca să îmi cazi la picioare.

-"Ce te-a apucat Savannah?!"mașina a început sa încetinească.Ochii lui ma priveau intens acum.Liniștea domnea mașina din nou iar eu îmi doream sa intru în pamânt de rușine -"Acum taci?!"ochii lui incă erau fixati asupra mea.

-"Știi Ashton,nu te-ai săturat să iți bați joc de mine?"mașina iși relua viteza normala,cred ca am ales un subiect normal pentru el,unul care îi făcea plăcere.

-"Cine iși bate joc de tine,Savannah?"tonul lui era încã unul sarcastic,preferatul meu.-"Dacă un băiat iubește o fată,nu înseamna ca își bate joc."ochii lui caprui mă fixau din nou,iar buzele lui roșiatice se apropiau de ale mele.

O mulține de claxoane și-au facut apariția,eu și Ashton intrerupând sărutul si incercând sa gasim sursa zgomotului infernal...Mașina noastră a fost lovită din plin.L-am auzit pe Ashton urlând de durere,îmi era prea frică să mă uit,așa că mi-am lăsat capul alecat.Mâna mea a început a amorțească,ochii mei făcand contact cu sângele care se scurgea din rană.Ochii mei se închideau incet,lângă mine Ashton se foia,am tras o ultima privire in stânga mea.-"Îmi pare rău." cu greu s-a ridicat de pe scaun și a plecat.A plecat...lasându-mă aici,singură.Ochii mei se închideau incet,până cand tot ce puteam sa văd era un peisaj negru.Peste tot negru.

Los Angeles CA , August 2014 , 10:21 AM

Tremuram.Palmele îmi erau transpirate din nou.Același vis,același băiat,același accident.Totul pare atat de real...