Fifteen.

•01•

N/A !Important! Deci,nu stiu daca multi vor intelege ce voi face,dar e ok.Fiecare capitol de acum va avea la inceput un paragraf sau doua care va fi scris asa. Acele paragrafe vor reprezenta viata Savannei inainte sa isi piarda memoria,adica la 15 ani.Sper ca ati inteles la ce ma refer :). Love~Cher~.

P.S. Scuze ca nu mai scriu cu diacritice.

~Cher~

-2012-

-"Mama,nu e corect!Josh fuge din nou cu sutienul meu!"spun fugind pe scari dupa fratele meu idiot.De ce mama nu s-a rugat sa fie o fata nu un idiot.

-"Sav,nu invinovatii baiatul ca nu a vazut niciodata un sutien.Are 17 ani si tot degeaba." tata vine langa mine in josul scarilor si il opreste pe Josh.

-"Am mai vazut sutiene!"

-"Nu se pun cele de la televizor!"spun luandu-mi sutienul din mainele lui.

-"Firar!"

-"Nu mai fiti asa de rai unul cu altul,Josh,intr-o zi cand sora ta o sa plece,o sa vezi cat de greu e fara ea."spune mama ciufulindu-i parul.

-"Pe naiba!"spune Josh si urca rapid scarile.

-2014-

Masina fratelui meu oprise in fata spitalului.Urma o alta sedinta cu D-na Morgan,psiholoaga care ma face sa inteleg ce s-a intamplat cu mine in acesti doi ani.Azi era o sedinta speciala,urma sa imi prezinte viitorii mei colegi,sau mai logic..fostii mei prieteni.Nu imi mai aduc aminte nimic,mama mi-a spus ca am avut destul de multi prieteni,mereu aduceam pe cineva nou acasa,stateam cu orele in camera mea si vorbeam apoi deveneam cei mai buni prieteni.Nu stiu,nu imi amintesc ce puteam sa fac in acel timp,dar nici nu ma chinui sa o fac.

-"Savannah,ma auzi?" mana fratelui meu imi ciufilea parul roscat.

-"Umm,scuze.Ce spuneai?"

-"Progamarea ta e in 5 minute,eu zic sa te grabesti.Si,apropo,vrei sa vin sa te iau?"

-"Sigur,multumesc Josh." spun dandu-i un pupic pe obraz si iesind din masina.

Spitalul era singurul care il stiam.Stiam fiecare cabinet pe derost,mai bine decat camera mea.Cabinetul D-nei Morgan era la etajul 2,chiar fata in fata cu vestiarul medicilor si langa baie.Ea era una dintre cei in care puteam avea incedere,ea stia tot ce mi s-a intamplat de la iesirea mea din coma pana acum.Poate nu chiar tot,ea nu imi stia visul.

Am ciocanit de 3 ori in usa de lemn iar apoi am apasat pe clanta.Era acolo,mereu era acolo.Langa canapeaua lunga de piele neagra,pe un fotoliu asortat cu canapeaua.

-"Buna Eva." spun apropindu-ma de ea pentru o imbratisare.

-"Savannah,inca nu te-ai saturat de mine si de aiurelile mele."spune raspunzandu-mi la imbratisare.

-"Inca nu."m-am asezat pe canapea facandu-ma comoda.

-"Tu te fa comoda.Azi stai in fund.Dupa cum ti-am zis azi iti prezentam colegii."spune aratandu-mi un teanc nu cateva fotografii.

-"Oh." ma pun in fund pentru a asculta ce are de spus.Nu stiam cum o sa reactionez.O parte din mine isi dorea dupa ce vede cateva poze sa isi recapete memoria,o parte nu.Vroiam sa raman o straina.Sa imi iau viata de la capat.Dar totusi,imi vreau si amintirile inapoi.

-"Poate ceva care te va ajuta..erati 4."spune aratandu-mi pozele a 3 fete. -"Hayley Pierce,e cea blonda.Erati apropiate,te-a vizitat timp de un an,dar apoi a renuntat.Probabil credea ca nu o sa mai rezisti."ochii ei erau calzi.Parea genul de fata inocenta,insa pircing-ul din buza de jos o trada.

-"Si celelalte 2?"

-"Kathrine si Weverly.La fel de devotate ca Hayley.Kathrine Grant,e fata cu parul rosu.Poti sa iti dai seama ca era fata problema,nu?"a ras scurt apoi mi-a prezentat-o si pe Weverly.-"Nu e asa ca are niste ochi superbi?"asa era.Ochii ei aveau o noanta speciala de albastru.Erau frumose.Insa o parte din mine e dezamagita.Le stiu numele,stiu cum arata,dar nu imi amintesc nimic din ce am facut impreuna.

-"Nu imi aduc aminte nimic"spun avand o mica tristete in glas."

-"Savannah,ai fost timp de doi in in coma,nu ai cum,e imposibil din punct de vedere medical."in tot acest timp mana ei o tinea strans pe a mea.-"Nu stiu daca te bucuri,dar acum urmeaza baietii."rase ea.

-"Aveam multi prieteni baieti?"spun eu,obrajii mei devenind rosii.

-"Probabil,eu o sa tii arat pe cei mai importanti."imi zambi ea dulce.-"Gemenii Brooks,Luke si Jai.Dupa mine sunt frumusei,nu-i asa Sav?

-"Sunt."erau doi baieti brunetei,unul avea o suvita blonda in fata si un pircing in sparnceana iar celalalt in buza de jos.

-"Luke Hemmings,se pare ca se intoarce inapoi in scoala."

-"Cum adica 'se intoarce'?"

-"Cand ai avut tu accidentul a plecat,nimeni nu mai stia nimic de el."era un baiat blond,cu ochii mai albastrii ca cerul si mai stalucitori ca diamantele.Era simpatic,dar incep sa ma ingrijorez.Toti de pana acum au avut un pircing undeva.Cand ajung acasa ma jur ca am sa ma caut peste tot."-Urmatorul este Michael Clifford,vezi tu,baiatul asta isi iubeste parul."avea dreptate,sunt sigura ca il iubea mult,era de-o culoare mov,iar pe umar puteai sa observi usor un tatuaj.

-"E dragut." spun sperand sa nu ma fi auzit.

-"Asi spune acelasi lucru daca asi fi cu 10 ani mai tanara."rade scurt Ev,iar apoi continua.-"Calum Hood.Cel care anul trecut mi-a cerut o intalnire."rade si se uita amuzata la mine.

-"Va cunoasteti?"

-"M-a intrebat pe cand eram consilier scolar,la scoala ta."

-"Oh,doamne!" am ras eu.Calum era genul de baiat care se dadea la toate fetele.Imi doaream sa stiu cate tampenii a mai facut.Sa stiu de cate ori am ras de el..dar nu stiu.

-"Ultimul.." spune si imi arata poza unui baiat saten cu tenta de roscat.Cu ochii de culoare hazel.Cu un zambet cald.Era baiatul din visul meu.-"El e.."

-"Ashton.Ashton Irwin."

Obrajii mei erau uzi de la lacrimile varsate.Nu erau de fericire,erau de frica.El chiar exista,si putea sa imi faca rau.Putea sa ma omoare.Poate ca visul nu a fost chiar un vis.Poate a fost o premonitie.Poate trebuie sa stau acasa si anul asta,sa nu mai merg la scoala.Sa incep scoala din nou la 18,sigur asta trebuie facut.

-''Scumpo,esti bine?De ce plangi?Si de unde il stii pe Ashton?''pe fata ei se citea ingrijorarea.Era speriata,normal ca era,si eu asi fi..''Vrei sa vorbesti despre asta?''spune dandu-mi o imbrazisare lunga,lacrimile mele udadu-i bluza.

-''Nu vreau sa vorbim despre asta chiar acum.''spun inca plangand.-''Vreau sa merg acasa.''

Eva m-a lasat sa plec,era suparata pe mine,stiam asta.Se uita la mine dezamagita.Am demonstat ca sunt puternica,ca dupa doi ani nu m-am schimbat.Dar sunt mai slaba,o fetita care plange din cauza unui vis.Savannah,cat de proasta ai devenit?!Afara ploua,era frig iar Josh era prea ocupat,asa ca am ramas singura pe drum.Drumul spre casa nu era lung,era un drum drept,pe o parte si pe alta aflandu-se flori de toate culorile,imi plac florile.-''Oare am primit flori vreodata de la un baiat?''fara sa-mi dau seama o spusesem cu voce tare,dorindu-mi sa nu ma fi auzit nimeni,am grabit pasul spre casa.Am inceput sa alerg incontinuare,pana un glas se auzi in spatele meu.

-''Carter,cred ca eu sunt unul dintre acei baieti.'' tot ce am putut sa vad era silueta unui baiat inalt.Fata ii era acoperita de o pereche de ochelari de soare si pe cap gluga neagra a hanoracului.

-''Cine esti?''spun incercand sa-mi dau seama,dar nu pot.Fata ii era acoperita,iar daca nu ii puteam vedea fata,nu stiam nimic despre el.

-''Carter,nici nu iti dai seama cat de ranit ma simt.''se uita la mine facand un zambet fals.Baiatul misterios,am sa ii spun Jim,se apleaca si rupe un trandafir rosu.-''Uite Carter,un trandafir rosu pentru tine.Stii ca rosul e culoarea pasiunii.Eu te-am iubit,tu m-ai iubit.Sper sa iti aduci aminte toate florile daruite de mine.''imi daruieste trandafirul si pleaca in partea opusa,si-a bagat mainile in buzunar si a continuat sa mearga.