Love Of Hate (BTS f.f.)

capitolul 8. blocată?

Tae a zis imediat după:
-De ce nu recunoşti prinţesă? Ţi-e ruşine cu mine?
-Vrei să taci?-întrebasem puţin nervoasă.
-Ai dreptate, ochii vorbesc de la sine!-Zise, apoi se apropriase de mine, făcând un mic concurs de priviri.
-Sunteţi sau nu împreună?-întrebase Jungkook.
-Nu! Doar face pe prostul.-ziceam râzând.
-Ciudaţilor!-Zise Jungkook, în timp ce m-a împins prietenos.
-Cine e ciudatul?-întrebase Tae.
-Tu!-Ziceam eu şi Jungi în cor.
-Da? Nu eu sunt pe jos!-Zise apoi l-a tras pe Jungkook pe jos, apoi a vrut să mă tragă şi pe mine, dar nu a mers, pentru că mi-am ridicat picioarele la timp. A încercat să ajungă la mine, dar mă urcam tot mai sus în pat, când o altă pereche de mâini m-a prins de picior, şi m-a tras jos. Am văzut că este Jungkook, şi am luat o pernă, aruncând-o spre el. Tae s-a alăturat, a luat o pernă, şi l-a atacat pe Jungkook.

-Nu e corect!-Zise Jungkook
-Viaţa nu e corectă!-Ziceam eu mândră.
În timp ce îl loveam cu pernele, am auzit o bătaie la uşă, Tae sa ridicat să deschidă uşa. În faţa uşii stătea Suga, care zicea:
-Pregătiţi-vă! Mergem la o pădure! Vom sta până seara! Cine nu vrea să vină, poate rămâne!
-Când pornim?-întrebase Jungi.
-Imediat! grăbiţi-vă!-zise Suga, apoi a ieşit grăbit. Ne-am îmbrăcat parţial gros, şi am pornit la cabana lui Namjoon şi Jimin. Tae şi Jungkook  erau deja acolo. Pe drum m-am întâlnit cu Namjoon care a zis că arr nevoie de ajutor.
-Cu ce?-întrebasem
-Să caut crembuştii.
Am ajuns în camera frigorifică, şi ne-am apucat să căutăm. Mi-a venit o idee amuzantă. M-am gândit să-l sperii puţin pe Namjoon.
-Namjoon, ţie frică de păianjeni?-întrebasem
-Nu, de ce?
-Pentru că ai unul mare în spatele tău.-Ziceam arătând spre spatele lui.
-Ce???-Zise panichat şi apoi s-a întors brusc.
-Vezi că ţie frică?-Ziceam eu râzând în hohote.
-Hahaha... dar păianjenul de pe umărul tău e mai mare şi mai urât.
-Da da, cum să nu.-ziceam uitându-mă pe umărul meu, pe care chiar era un păianjen.
-Nuuuu. Dă-l jos! Dă-l jos!-Ziceam dând din braţe în timp ce Namjoon râdea cu lacrimi.
-Hopaa! Cui îi e frică?-întrebase sarcastic.
-În apărarea mea, eu sunt fată!
-Nu contează!
-O ba da!
-O ba nu!
-Hai să căutăm cârnaţii.-Ziceam
-Ok!
Namjoon a găsit lucrul căutat, după care a zis:
-Eu plec, te las cu păianjenul tău!-Zise râzând  apoi ieşind pe uşă.
Uşa se închidea încet, dar eu eram ocupată cu legarea şiretului. Am terminat repede, dar până să ajung acolo, am auzit că sa închis uşa, nu doar sa închis, sa şi închuiat.
Am încercat să deschid uşa, dar în zadar. Am început să fug de colo-colo ca să mă încălzesc, dar asta a mers doar până când am alunecat şi mi-am lovit piciorul. Super.... voi îngheţa... şi nimeni nu va observa....

Perspectiva lui Namjoon