Love Of Hate (BTS f.f.)

11.eu ori ea!

Fugeam cât ne ţineau picioarele.
Am observat că l-am lăsat acolo pe Jimin. Mă simţeam groaznic.
-L-am uitat pe Jimin..-ziceam eu uitându-mă în spate.
-Poate chiar era doar un manechin sau un actor deghizat.-Zise Tae.
-Dar dacă nu?-întrebase Jin.
-Nu! Nu vă gândiţi la asta!- zise Hoseok.

-Ei trăiesc!-adăugase.
-Sper, că dacă Jae păţeşte ceva... nu mi-aş ierta-o.-Zise Jin
-Cum?  În primul rând nu ar fi vina ta, în al doilea rând Ce legătură ai tu cu Jae?-Întrebase Hoseok.
-Ăm... doar... e fată.. şi....-zise Jin emoţionat.
-Uuu. Jin e îndrăgostit.-Zise Tae.
-Da da, Romeo, prima dată să ieşim de aici, apoi să îi găsim pe ceilalţi şi abia după aceea vom vorbi despre "relatia" voastra.- zise Hoseok.
-Bine!-zise Jin râzând.
-Jin, putem vorbi?-întrebasem
-Da!
-ce e între tine şi Jae?
-Am... nimic... inca... din păcate...
-O placi?-întrebasem
-poate.... bine, da, MULT.
-Ce drăguţ!!!!
-Ea a spus ceva de mine?
-Poate :).
-Spune-mi!!! Te rog!!
-Bine, bine, te place şi ea.
-Mi-ai făcut ziua mai bună! Mersi!- zise, apoi m-a îmbrăţişat.
-Nu ai pentru ce.
-Dacă tot e vorba de asta, nu înţeleg ceva. Îl placi pe Tae ori pe Jungkook?
-Ăm... cu Tae am o relaţie ciudată. Odată e rău cu mine, odată e drăguţ. Jungkook e drăguţ mereu, dar nu ştiu... Mai bine niciunul.
-Suga.
-Ce e cu el?
-Ce zici de el?
-Adică acel Suga care l-a prins pe Jimin în subsol. A da, ar fi un iubit grozav.-ziceam eu ironică.
Jin a râs, apoi a spus:
-Tae e băiat bun, dar are momentele sale, Jungkook ar face orice pentru cei dragi, ca şi Tae, doar că Tae nu îşi arată sentimentele.
-Nu ştiu ce să spun.
-Urmează-ţi inima.-zise făcând o inimă cu mâinile.
-Wow. Ai stricat momentul-ziceam râzând.
-Hai la restu'! -Zise Jin

Nu stiu pe unde au mers ceilalţi, eu m-am alăturat lor în subsol.
-Văd o uşă!-Zise Tae.
Eu eram în urmă. M-am împiedicat de şiret şi am căzut.
-Vin imediat!-ziceam eu.
Când eram gata de plecare, o mână mi-a prins gura, şi mi-a dat o doză de somnifer. Tot ce am văzut, a fost mănuşa albă a făptaşului.

După jumătate de oră

Eram legată de un scaun cu o mână liberă.
-Ouu Hee, trezeste-te!-zise străinul.
-C-Cine eşti?-întrebasem speriată.
-Vei vedea. Dar în primul rând îţi arăt ceva.
-Nu mă poţi speria uşor.
-Ştiu Hee, te cunosc.
-D-De unde?
-Suntem foarte apropriaţi.
-Cum? CINE ESTI?
-Răbdare! Ia pistolul acela de pe masă!
-De ce?
-Doar ia-l!
Am luat pistolul.
-Acum ai de alege între viaţa ta, şi viaţa dragei tale surori.
În acel moment s-a aprins o lumină de asupra mesei. Jae stătea în partea cealalţă a mesei.
-Jae? NU! Dă-i drumul!-Ziceam.
-Alege Hee!-Zise străinul.
-Nu Hee!!-Zise Jae de odată cu străinul.
-Alege Hee!-zise străinul tot mai tare, tot mai mult şi tot mai convingător.
-Nuu Hee!!!-Zise Jae aproape plângând.
-UNDE ESTI?? Arată-ţi faţa laşule!!
-Chiar asta vrei?-întrebase străinul.
-Da!-Ziceam eu.
-Nu!-Zicea Jae.
-Haide!-îl provocasem pe străin.
-Sunt deja aici. Sunt peste tot.-Zise cu un ton sinistru.
M-am uitat în prejur, şi am văzut străinul lângă Jae. Am îndreptat pistolul spre el, apoi am tras.
-Ha ha ha. Nu merge aşa Hee. Ori tu, ori ea.
Am îndreptat pistolul spre mine, apoi am spus:
-Pa Jae.
-Nuuu!-ţipase Jae.
am închis ochii şi am tras.....

Va continua...