After Rain { vkook }

III

Sunt trezit de către un zgomot care provine de sus. Mai precis o ușă izbită. Sar repede de pe canapea neștiind ce să fac. Mă învârt în jurul meu apoi mă arunc lângă canapea. Inchid ochii din instinct și sper să nu mă vadă. Aud pași mărunți venind spre mine apoi oprindu-se.

Th:- Ce faci acolo jos?

Îmi deschid ochii apoi mă uit la el. Pun capul inapoi jos.

Jk:- Admiram covorul. E foarte frumos și pufos.  spun în timp ce pipăi covorul. Tu ce faci?
Th:- Tocmai ce m-am trezit și am venit să controlez dacă mai ești.
Jk:- Super! Acum n-o să mă mai vezi.

Mă ridic de jos mergând spre ieșire. Pun mâna pe clanța ușii și o deschid iar apoi o altă mână o închide.

Th:- Mănâncă ceva cu mine înainte să pleci.
Jk:- Ce? Nuu, e în regulă, o să mănânc acasă!
Th:- Nu mă fă să repet din nou.
Jk:- Dar-
Th:- Niciun dar.
Jk:- Bine...

Merg în bucătărie, urmărindu-l pe Taehyung. Mă așez pe scaun jucându-mă cu degetele sub masă.

Th:- Ieri nu erai așa timid.
Jk:- Ieri îți jucam doar jocul de gay.
Th:- De ce tot mă faci gay?! Nu sunt!
Jk:- Mincinosule.
Th:- Nu poți dovedi că mint.
Jk:- Nu?
Th:- Nu.
Jk:- Mai vedem noi.

De ce tot îl provoc? Îmiplace să-mi bat joc de el. Nu e un lucru bun să-ți bați joc de lume, dar asta e, îmi place.

După ce termin de mâncat, mă ridic de la masă și plec pe canapea. Aprind televizorul și încep să schimb canalele  în sus și în jos.

Th:- Nu mai pleci?
Jk:- Vrei să plec?
Th:- Ah, nu!

Stăm pe canapea, amândoi uitându-ne la desene animate.

Th:- Deci...
Jk:- Hm?
Th:- Poveștește-mi despre tine.
Jk:- Aș prefera să nu.
Th:- Locuiești singur?
Jk:- De ce ți-aș spune?
Th:- Nu știu, întreb. Nu pari prea sociabil.
Jk:- Mda locuiesc singur, și?
Th:- Părinții tăi unde sunt?
Jk:- Poți să nu mai pui întrebări legate de mine?!
Th:- Oh, scuze...

Omul ăsta e insuportabil. Îmi pune niște întrebări parcă aș fii la secția de poliție, nici acolo nu te întreabă așa mult.

Th:- În ce domeniu lucrezi?
Jk:- Să suport lumea ca tine.
Th:- Nu lucrezi în nimic anume?
Jk:- Nu
Th:- Hmm...
Jk:- De ce te uiți așa la mine?
Th:- Ce ai zice să fii secretarul meu?
Jk:- Secretarul cui?!
Th:- Secretarul meu.
Jk:- Refuz.
Th:- Atunci bodyguard?
Jk:- Ce naiba, nu te poți apăra singur?
Th:- Sunt șuncă pe lângă tine.
Jk:- Cât dai pe lună?
Th:- În jur de... 20,000,000 woni?
Jk:- Accept.

Dăm mână, apoi se ridică de pe canapea si se îndreptă spre ieșire.

Th:- Mai stai mult acolo?
Jk:- Unde mergi?
Th:- Mergem în oraș.
Jk:- Trebuie să vin și eu?
Th:- Nu, stai aici și faci ce vrei.
Jk:- Perfect.
Th:- Logic că vii!
Jk:- Ah, ok...

Mă ridic de pe canapea și mergem afară din casă. Ne oprim în fața celor două mașini apoi uitându-ne unul la altu.

Jk:- Mergem cu a mea.
Th:- De ce?
Jk:- Cu ce mă duc acasă după ce termin treaba azi?
Th:- Cu a mea.
Jk:- Nu.
Th:- Eu stau la volan.
Jk:- Ce? Ba nu, eu stau.
Th:- Nu știi unde mergem, așa că eu conduc.

Începe să mă calce pe nervi. Crede că acum dacă sunt bodyguard-ul lui face ce vrea din mine? Aici greșești băiatul meu.
Urcăm în mașină, uitându-mă cu ură la el. Cum își permite să pună mâna pe iubita mea?
Mergem de ceva timp iar eu începsă mă plictisesc.

Jk:- Mai este mul-
Th:- Am ajuns!
Jk:- Unde?
Th:- Citește.
Jk:- Gucci...?
Th:- Bingo.

Coborâm din mașină și intrăm în magazinul respectiv.
-
-
-
-

Jk:- Mai ai mult de făcut cumpărături?! Ești mai ceva ca o femeie,  nici nu cred că femeie ar cumpără 11 pungi pline cu haine! Îți faci bagajul și pleci undeva? Abia aștept!
Th:- Taci și continuă să mergi.
Jk:- Poate oi fii având eu mușchi mai tari, dar sunt om, nu robot! Și că veni vorba, nu sunt servitorul tău, ci bodyguard-ul tău. *accentuând penultimul cuvânt*
Th:- Vrei să-ți cumpăr și ție ceva?
Jk:- Nu!
Th:- Ok, vino după mine.

Oftez apoi începsă merg după el. Ajungem la un stand de covrigi, comandă doi, unul mi-l înmâna și unul îl mănâncă. Mă uit la acel covrig apoi la el.

Th:- Mă doare mâna.

Îl iau din mână și incep sa mușc din el.

Jk:- Nenorocitul dracului... *în șoaptă*
Th:- Ai zis ceva?
Jk:- Nu domnule.
Th:- M-am plictisit. Să mergem acasă.

Nu am fost niciodată mai fericit când am auzind cuvintele astea.
Ajunși la mașina, urc rapid in locul șoferului iar Taehyung in locul pasagerului.  Pornesc rapid iar în puțin de zece ajungem în fața casei lui.

Th:- Nu poți să conduci și tu mai încet?! Am crezut ca o să facem accident din cauza ta!
Jk:- Se mai întâmplă.
Th:- Cum zici tu. Ajutată-mă să car cumpărăturile.
Jk:- Pot pleca după?
Th:- Da.

Cobor apoi ajutându-l cu pungile.
Le așezăm în camera lui, eu pregătindu-mă să plec, mă opresc din mers întorcându-ma le călcâie.

Jk:- Ne vedem mâi-

Nu termin sa-mi iau la revedere că Taehyung mă îmbrățișează.

Jk:- C-c-e faci?
Th:- Bine, tu?
Jk:- Poți să-
Th:- Nu.
Jk:- De ce?

Aștept câteva minute apoi se desparte de mine.

Jk:- Pentru ce a fost asta?
Th:- Ce?
Jk:- Îmbrățișarea.
Th:- Între prieteni.
Jk:- P-prieteni?
Th:- Da. Tu nu mă consideri prietenul tău?
Jk:- Ăăm..
Th:- Înțeleg...

Pot vedea tristețea pe fața sa. Doamne, de ce am sensibilitatea asta la oameni? Nu pot să-i văd triști.

Jk:- Hei, nu fii supărat pe mine. Sunt prietenul tău, ok?
Th:- Serios?
Jk:- T-tu plângi?
Th:- Nu...
Jk:- Ceea ce urmează să fac o să fie pentru ultima dată.

Mă apropii de el și îl trag într-o îmbrățișare caldă. Răspunde la îmbrățișare și începe să mă strângă mai tare în brațe.

Jk:- Ok gata, eu plec.
Th:- Oh, ok.
Jk:- Ti-ai șters mucii de jacheta mea?
Th:- Cred ca da, scuze.
Jk:- Ne vedem mâine. Pa Taehyung.
Th:- Mi-ai spus numele.
Jk:- Și? E prima oară?
Th:- Da.
Jk:- Ok, pa.
Th:- Pa Jungkook.

Ies pe ușă îndreptându-mă spre mașina încă pornită. Mă mir de cum nu mi-a furat-o nimeni. Urc și plec spre casă.
Ajuns acasă mă descalț de papuci, mă dezbrac de hainele de azi apoi mă arunc direct în pat așteptând să adorm.

De data asta s-a publicat tot capitolul. Yey.