Doua gemene = O suta de probleme

BAM!

- Venim acum, mama! tip eu si pentru sora mea, Kim. Tocmai ce a inceput vacanta si mama deja ne bate la cap cu planuri, acele planuri pe care le face in fiecare vara. Oh, atat ne mai lipseste...sa stam cu mama pe capul nostru toata vara. Nu, eu nu am de gand sa o las asa! Si apropo, sunt sigura ca si Kim va fi de acord cu mine.

Coboram amandoua jos cu cea mai mare viteza posibila si...BAM! Am cazut una peste cealalta pe scari. Auzim un ras malefic -sau cel putin asa incerca sa fie- si ne uitam una catre cealalta intelegandu-ne din priviri dupa care ridicam capul in sus pentru a-l vedea pe Carter in capul scarilor razand de mama focului.

- Mama! tipam amandoua in cor. Mama vine rapid din bucatarie si dupa ce ne vede calare pe scari, aproape rupandu-ne oasele, incepe si ea sa rada. Mda, se pare ca a avut pe cine sa semene Carter, nesimtitul nostru fratior mai mare decat noi cu trei ani.

- Mama, de ce a trebuit sa-l faci si pe Carter? o intreaba Kim, smiorcaindu-se. As face-o si eu dar sunt sigura ca tampitul m-ar face plangacioasa.

- Plangacioaso! spune Carter cu vocea lui specifica, strangandu-si palmele in niste pumni si incepand sa gesticuleze ca si cand si-ar sterge lacrimile, lasandu-si buza inferioara in jos.

Mama isi da ochii peste cap dupa care incep amandoi sa rada din nou si brusc imi amintesc ca inca eram pe scari. Zici ca eram contorsioniste, asa stateam. Uneori chiar tind sa cred ca mama ne uraste! Mereu Carter e cel cuminte, el e ingerasul iar noi viperele! Atunci de ce ne-a mai facut? Corect, nici macar nu se astepta sa conceapa astfel de "creaturi". Pff, mai bine ne-ar da spre adoptie, ca pe niste caini.

Ne-am ridicat amandoua de jos, eu incepand sa ma arcuiesc deoarece ma durea spatele. Mi-am intors privirea spre Carter care incepu sa faca pasi spre bucatarie. Buna miscare. Altfel, cred ca i-as fi sarit calare si l-as fi tras de par. Daca va intrebati daca la noi e asa mereu, in fiecare dimineata, pot sa va dau raspunsul chiar acum: da! Kim ajunsese inaintea mea in bucatarie si isi alesese deja un scaun. Mi-am rotit ochii si am zambit cand am vazut ca locul de langa ea nu era ocupat. Normal, doar nu ar fi Carter atat de prost incat sa se aseze langa ea si nici eu nu sunt ca sa ma asez langa el. Mama venise si ne puse la toti omleta in farfurii si apoi turnase niste suc natural in pahare dupa care se asezase si ea, intre mine si Carter, bineinteles. Nu puteam risca sa ajunga cineva in spital. Mama era ca un zid intre noi.

Carter incepu sa ranjeasca si la inceput chiar ma speriase.

- Ce ai? l-am intrebat serioasa, privindu-l amenintator.

- Oh, draga, e doar bucuros ca a trecut examenul. Nu-i asa, dragul meu? il intreaba mama pe Carter care incepu sa zambeasca. Mama se ridica putin de la masa pentru ca se auzise soneria, semn ca a venit posta si mersese intr-acolo. Carter isi schimba imediat zambetul intr-o fata dezaprobatoare. Oare ce mai pune la cale?

- Sper ca nu mi-ai pus din nou piper in suc ca te-ai dus dracu! am tipat catre el sperand ca mama nu m-a auzit. El incepu sa rada.

- Daca nu te-as cunoaste as spune ca pui ceva la cale, gangureste geamana mea.

- Dar chiar pune ceva la cale, i-am soptit la ureche. Pacat ca mama nu-si da seama. Mereu il vede ca pe un ingeras. "De ce nu puteti sa fiti si voi ca si Carter?" o ingan eu pe mama cu voce tare, ea venind chiar atunci.

- Iar incepeti? spune ea de data asta fiind mult mai serioasa. Asta a fost saptamana trecuta, zise asezandu-se la masa.

- Si ce daca? murmura Kim lasand capul in jos. Ne-ai ranit...spune, punandu-si mana pe inima.

Oh, in acest moment, pot sa spun ca sunt mandra de sora mea, e o adevarata actrita! Cred ca ar trebui sa faca facultatea in acest domeniu. Se pricepe de minune iar mama chiar a crezut-o.