When You Left

Capitolul 3

CAPITOL NECORECTAT!

După câteva săptămâni.

Imi suflu nasul atacat de mucozitati datorită racelii si imi dau fesul jos, intru in cafenea si ma asez la o masuta de lângă geam. Imi dau efarșa si geaca jos, asezandu-le pe spătarul scaunului si imi scot laptopul.
Comand o cafea, începând a scrie notițe pe laptop si căutând câteva schițe pentru câteva desene.
Imi iau cafeaua si sorb din ea, observând că nu sunt singura la masă.
"Ai observat in sfarsit ca sunt aici?" Zâmbește și imi dau o palmă mintală dandu-mi seama ca era de ceva timp aici.
"Chris.. Scuze.. Chiar nu am observat ca esti aici. Iartă-mă." Închid laptopul , punându-l deoparte.
"E okey Dannielle." Numele meu spus de el imi trece fiori pe șira spinării la vocea groasă și impunătoare a sa."La ce lucrezi?"

"Căutam câteva schițe pe care as putea sa le transform în desene destul de reusite."

"Interesant.. As putea sa vad câteva din ele?" Mă întreabă, văzând speranța si insistența din ochii lui.

"Aș fi onorată, dar nu sunt la mine.. Sunt in dosarul de acasă." Este putin dezamăgit la început..

"Hai să îl luăm."Mă trage după el, abia reușind să las cativa bani pentru cafea si sa imi iau haina.

"CHRIS! Glumesti, nu?"
"Nup."
"CHRIS! "
Nu sunt ascultată nici macar un pic. Omul asta are o forță de zeu, nu stiu cum l-aș putea opri.
Intra in masina, fortandu-ma sa intru si eu, si porneste motorul.
In cateva clipe ajungem acasă la mine, coborâm, continuând să merg către apartament cu el.
"Esti complet nebun." Își da ochii peste cap continuând să meargă.
"Mi s-a mai spus."
Intrăm, imi dau geaca jos la fel și fesul si ma descalț de ghete.
Mă urmează până în camera mea unde se tranteste in patul meu drag si pufos, scot dosarul cu desene si picturi si le pun in pat, lângă el.
Examinează pret de cateva secunde dosarele ca mai apoi sa le scoată pe toate.
***
"Vrei sa spui ca tu l-ai facut? E minunat.."
"Mulțumesc.. dar nu sunt asa wow.."

"Glumesti Nu? Eu abia dacă pot sa fac un Stickman.. Apăi sa fac o minune ca asta?" Imi dau ochii peste cap.
Continuă să privească portretul fostului meu prieten, examinand fiecare detaliu pe desen.

"Cine e?" Tresar simtind nevoia de al intreba la ce se refera.
"Ce vrei sa spui?"
"El. Cine e? Iubitul tau?.."
"Ah... Nu.. Este fostul meu iubit.. Ne-am despărțit acum două luni.. " Respira ușurat și se întinde pe spate in pat. Ma asez lângă el făcând acelasi gest.
"De ce încă ai portretul?" Mă întreabă privind stelele lipite de pe tavanul meu .
"Nu vreau sa imi stric munca. Am stat foarte mult pentru acest desen."
"Mai ții la el?"
"Nu , nu mai inseamna nimic pentru mine.. il urăsc.. "
"De ce nu il arzi?"
"Hei... Nu il urăsc asa mult încât să îi fac rau."
"Nu lui.. Tontuțo.. Desenul."
"Nu stiu ce sa zic.."
"Hai.. va fii distractiv." Inspir si expir privindu-l.
"Ai incredere. Ai o brichetă?"
"Da.. Sunt in bucătărie.."
Se ridică și iese din camera ca mai apoi sa se întoarcă cu o brichetă anti vânt.
"Hai sus." Ma ridic, urmandu-l până pe balcon. "Bun.. acum gandeste-te la ceva despre el."
Ma gandesc la momentele perfecte petrecute cu el si la serile in care nu aveam somn dar vorbeam cu el.. la ieșirile noastre.. la schimbarea lui si la ura ce m-a facut sa i-o port.
"Gata?"
"Gata."
"Bun.. Acum.. Ține foaia. Eu ii voi da foc, ai incredere."
Mă conformez tinand de coltul paginii.
Focul avansează și ii dau drumul desenului, el înălțându-se la cer.
Fără să îmi dau seama lacrimile își fac apariția pe fața mea, iar el observa asta.
"Esti bine?.." Ma intreaba ,apropiindu-se de mine. Ma ia in brate, eu imi pun capul pe pieptul sau mare si il îmbrățișez.
"Da.. Sigur, sunt bine."
"Bine bebelușule. Ți-e foame?"
"Da.. Cred.. Bebeluș?"
"Da. Esti adorabila ca unul, si plangi, esti sensibilă și vulnerabila ca bebelușii.. asa ca da. Esti un bebeluș. Esti bebelușul meu." Zâmbesc la remarca sa, si ma desprind din îmbrățișare. "Hai să mâncăm."

"Ce? Eu nu gătesc. "
"Comandăm pizza."
"Nu, sunt vegetariană."
"De acum nu mai ești."
Îmi ia telefonul sunand la pizza, si imi dau ochii peste cap. Strâng desenele lăsate în pat si le pun la locul lor in dulap.
Merg in sufragerie si mă așez lângă el.
"Ce faci?" Îl întreb văzând că butonează telecomandă TV-ului.
"Caut un film pe Netflix. Ce crezi ca fac?"
"Cum doresti. Dar nu +18 si nu horror, clar?"
"Cum vrei tu Babygirl."
"Mhm."

Pizza soseste in treizeci de minute si filmul porneste.
Seara decurge normal, vizionam încă câteva filme, iar eu adorm parțial pe Chris, pe canapeaua din sufragerie. E destul de comod dacă stau să mă gândesc.

Perspectiva autorului.

Dannielle adoarme pe pieptul lui Chris. Iar el opreste filmul odata ce observa asta.
O ia in brate , ducând-o în dormitor si asezand-o pe pat. O inveleste si stinge veoza, iese din camera închizând usa si pleacă acasă, gandindu-se în continuare la micul sau bebeluș ce l-a lăsat singur în acel apartament.

N/A: Hey. Ăsta a fost un capitol doar cu Danni, destul de interesant sper , astept păreri in comentarii