Din pământ ridic ușor
Privirea-mi tremurândă,
Uscată, în timp, de al tău dor
Ce încerca s-ascundă
Că m-ai uitat ca pe-un obiect
În noaptea aceea lungă,
Când chiar și stele pe cer
Începuseră să plângă...
Privesc spre cel neliniștit,
Tot mă gândesc la tine...
Oare vreodată m-ai iubit,
Sau ai ținut la mine?
Că m-ai uitat în colț de stradă
Cu-n trandafir în mână,
Trist, chiar și soarele mă-ntreabă:
"De ce n-a vrut să mai rămână?"
Privesc în față viitorul
Și văd un zâmbet de departe,
Căci doar eu sunt autorul
Care scrie această carte...
Și dacă mâine nu mai ești
Mai adaug un personaj,
Sătul de basme și povești
De fețe reci, ascunse sub machiaj...
CITEȘTI
Simt... din nou
Poetry"Am revenit... nu știu dacă mi-a simțit cineva lipsa, oricum eu nu am fost niciodată prezent, am fost o umbră a miilor de cuvinte pierdute în caietele liniare de istorie, geografie, informatică, matematică... am fost un nimeni, dar ceea ce am spus p...
