The Love Games

Vizita

Cand Addi a ajuns acasa de la scoala, parintii ei o asteptau in sufragerie. Descuie usa, se descalta, saluta politicos, dar o voce mahnita rasuna in toata casa:
         - Treci imediat aici!
         - Da tata. Ce s-a intamplat?
         - Nu stiu! Tu sa imi spui!?
         - Pai... Nu inteleg la ce te referi.
         - Nu mai spune! Eu cred ca stii!
         - Nu am nimic de spus.
         Inspaimantata ca parintii ei au aflat de toata treaba cu Derek incearca sa se tina tare si sa para ca nimic nu s-a intamplat, dar vocea ei inceata si parca plina de panica nu facea nimic mai mult decat sa o dea de gol.
           - Ma crezi prost?
           "Am... DA!"Isi spuse Addi in sinea ei.
           - Nu tata!
           - Spune-mi ce s-a intamplat astazi la ora de franceza!
          " Deci la asta te refereai. Aia e! Mai iau si oamenii note mici. Nu e sfarsitul lumii,dar Derek e sfarsitul lumii mele"
           - Tata! Imi cer scuze! Stiu ca te-am dezamagit! Dar chiar nu a fost vina mea!
           - Ei bine, ai facut-o! Esti pedepsita. Eu te duc si te aduc de la scoala si nu ai voie sa iesi afara, sa te uiti la TV si cel mai important, nu mai ai telefon!
           - Dar tata...
           - Niciun "dar"! Nu stiu ce s-a intamplat cu tine, dar ma dezamagesti! Nu asa te-am educat! Du-te in camera ta! Nici nu vreau sa te mai vad!
           Addi de duce in camera ei, se intinde pe pat, priveste tavanul si se gandeste:
          "El chiar crede ca imi pasa de franceza si 2-ul ala? Chiar crede ca imi pasa de faptul ca m-a pedepsit? Sunt pedepsita de  cand a inceput liceu asa ca.... Oricat ar tipa la mine si orice ar spune, singurul lucru care este in mintea mea acum este Derek!"
            Apoi  a inchis ochii si a adormit. Visul in care este cu Derek prinde din ce in ce mai mult contur, dar totul ia o intorsatura groaznica atunci cand se transforma in cel mai mare cosmar al ei, Derek moare din cauza belelelor in care s-a bagat singur. Totul parea atat de real, incat inima lui Addi batea foarte rapid, mai, mai sa ii sara din piept. Imaginati-va cum ar fi sa va vedeti persoana iubita omorata in fata voastra. Oribil nu? Exact asta a simtit si ea. Desi era doar un cosmar, sentimente si emotiile simtite de Addi erau coplesitoare si pareau atat de reale incat respiratia i se taia, picioarele i se inmuiau, dintii se inclestau, iar ochii ei lacrimau parca urmau sa inunde camera in care ea se odihnea.
             Cand s-a trezit, si-a sters lacrimile, apoi l-a luat pe Shiv, l-a mangaiat si ii spunea:
              - Of... Am avut un vis oribil. Nu pot sa cred ca a ajuns pana si in visul meu! Dar totusi, nu cred ca as putea sa trec vreodata prin ceva cum a fost cosmarul acesta! Nu cred ca as suporta gandul ca a murit!
             - Ham, ham!
             - Da... Stiu ca nu ma intelegi. Nici eu pe tine, ce crezi!
             Addi ii da drumul lui Shiv, se da jos din pat si se duce in bucatarie pentru a-si prepara ceva de mancare. Tatal ei ii arunca priviri ca niste sulite ce o strapungeau, dar ii ocoleau inima.
            - Ce cauti aici? Nu ti-am spus sa te duci in camera ta si ca nu vreau sa te vad? O faci intentionat? Vrei sa ma enervezi? Spuse el nervos, cu o vena pe frute ce aproape exploda.
            - Nu am voie nici sa mai mananc? Nu am auzit de pedeaspa prin infometare pana acum. E noua?
            - Nu! E spalata cu Perwoll!
            - Deci ai chef de glume, dar nu sa ma lasi sa mananc. Felicitari!
            - Hai, ia-ti de mancare si du te in camera ta!
            - Ok, ok. Nu trebuie sa tipi.
            Addi ia o tava, isi pune mancarea si se indreapta spre scarile ce duc la camera ei,cand dintr-o data, din spatele ei, se audea vocea tatalui ei:
             - Nu stiu ce s-a intamplat cu tine! Tu nu erai asa! Nu vorbeai urat, nu luai note mici. Ce s-a intamplat?
             Addi isi intoarce capul si cu o privire plina de dispret spune incet:
             - Am crescut!
             Apoi se intoarce si pleaca.
             In timp ce manca, ecranul telefonului ei s-a aprins. L-a luat in mana si a vazut ca a primit un mesaj de la Derek in care scria <COBOARA! >
             Fara sa stea pre mult pe ganduri, Addi se da jos din pat, coboara scarile si deschide usa. Acolo era Derek.
            - Ce cauti aici? Spuse Addi socata, dar totusi fericita ca il vede.
            - Nu e clar? Am venit sa te vad!
            - Trebuie sa pleci! Daca te vede tatal meu ne omoara pe amandoi!
           - Macar murim impreuna! A zis Derek cu un zambet siret pe fata.
           - Serios? Iti arde de glume?
           - Ti se pare ca glumesc? Eu vorbesc serios.
           - Da.... Sigur...
           Derek se apropie usor de Addi si se apleaca usor spre ea pentru a o saruta. Cand totul pare perfect, usa de la intrare se deschide si se aude tatal ei, care nervos, tipa cu o voce dura la ea:
         - Ce se intampla aici? Si tu cine dracu esti si ce cauti langa fata mea?
          - Buna ziua. Numele meu este Derek si imi place fata dumneavoastra.
          - Derek.... Ce nume frumos. Ia vezi daca si altei fete ii place, pentru ca Addison nu este interesata asa ca pleaca de aici imediat!Iar tu, treci imediat in casa!
          Derek se uita lung la Addi, apoi pleaca lasand in urma un razboi in familia fetei din cauza lui, lucru care il face pe Derek sa se simta important.
          Fata, trista si speriata, intra in casa urmata de tatal sau nervos.
          - El e motivul? El e nenorocitul care te-a facut sa uit de scoala?
          - Tata... El nu are nici o vina. Nu ai niciun motiv sa il jignesti. Nu a facut nimic rau. 
          - E nu! Dar nu-i nimic. De azi inainte nu mai ai voie sa te vezi cu el! Clar?
          - Nu-mi poti face asta!
          - Priveste-ma!