Iubirea de la Masterchef [PAUZA]

Prolog

*Cu 3 luni in urma*

Stau langa patul in care se afla bunicul meu de 2 zile fara sa ma misc de langa el. Este bolnav de cancer la plamani de mai bine de un an si jumatate, dar cum este incapatanat noi abia acum am aflat. Lacrimile imi curg pe obraji numai cand ma gandesc cum va fi viata mea fara el. El este cel care mi-a insuflat dragostea pentru gatit si tot el este cel care ma incurajeaza sa ma inscriu la Masterchef, desi parintii mei nu sunt total de acord cu asta.

Il aud tusind si il privesc cu ochii inlacrimati.

-Nu plange pentru mine, draga mea!

-Cum as putea sa nu plang cand te vad in starea asta? De ce nu ne-ai spus mai devreme? Daca ne spuneai sigur te-ai fi insanatosit!

-Nu voiam sa imi petrec ultimii ani de viata prin spitale, sa fac chimioterapie si sa devin o cadavru viu. Am vrut sa imi traiesc fericit zilele ce mi-au mai ramas. Un singur lucru ma intristeaza: ca nu te-am vazut mireasa! spune si o lacrima i se scurge pe obraz.

-Off, bunicule, nici nu ai idee cat de mult te iubesc!

-Si eu te iubesc,micuta mea Ria, dar vreau sa imi promiti un lucru!

-Orice pentru tine!

-Promite-mi ca te vei inscrie la concurs anul asta si ca vei face tot posibilul sa castigi!

-Iti promit!

-Acum *tuse* pot sa plec linistit! si dupa ce spune asta ochii i se inchid pentru totdeauna.

Raman blocata privind scena ingrozitoare din fata mea... Brusc incep sa plang si sa strig:

-Nuuu!!! Bunicule! De ce te joci cu mine? De ce ma incerci sa ma pacalesti? Deschide ochii! Haide! Nu te mai preface!

Iti promit ca voi ajunge departe si voi avea restaurantul meu!