Stay stronger

2. "Cursa"

Ma mănâncă tălpile, ma mănâncă tălpile!! Îmi spun in timp ce stau pe banca. Vad atâtea mașini! Range Rover, Mustang, BMW, Porche și Doamne! Atâtea Mercedes-uri! E locul meu preferat deja, dar desteptul de Edward nu ma lasa sa conduc. Citez "Nu poți sa conduci, ești prea mică și atât de naiva!" Da? Sa vedem cine e naiva acum. Ma ridic de pe banca hotărâtă și ma îndrept spre o adunătura de oameni. Fluturii deja nu au stare și îmi dau mâncărimi in stomac, dar nu ma opresc. O groaza de emoții îmi apar și încep sa ma înroșesc și sa devin agitata. Îmi pocnesc degetele ca sa ma liniștesc. Cum ma duc mai aproape de mulțime, cu atât aud mai tare ce spune bărbatul din mijlocul ei, a cărui voce reușește sa depășească sunetul motoarelor.

Îmi fac loc cu greu ca sa aud ce spune, dar pana la urma am ajuns intr-un loc destul de bun ca sa descifrez ce anume spune.

—După cum știți, la aceasta cursa doar unul, sau una, va fii campion. Regulile sunt destul de simple. De fapt o regula. Nu fiți lași. Pentru aceasta cursa am nevoie de 3 baieti și 3 fete. Sa vedem prima data băieții!

Vad o groaza de mâini ridicate, dar un baiat iese in fata, ca și cum locul sau este rezervat din toate vremurile. Edward, băiatul cu parul lung, el este cel care iese. Cu capul sus și cu o privire care arată ca doar el poate câștiga, alege alți 2 baieti. Amândoi sunt niște gorile.

—Acum 3 fete! spune individul, dar nimeni nu se și chiseste sa mai zică ceva. Valvaielile venite de la persoanele din jurul individului s-au oprit, fiind înlocuite de sunetul motoarelor ce se afla pe pista.

Dintr-o data, un val de adrenalina îmi invadează sângele. Picioarele mele formează pași mici, involuntari, ce ma ajuta sa ma îndrept spre locul unde se afla Edward și ceilalți doi barbati. Ultimul pas este in dreapta lui, plasându-ma cu fata spre mulțime. Văzând ce am făcut, Edward încearcă sa vina la mine și sa îmi zică sa plec de aici, însă ceilalți doi ii lasa.

—Doamnisoara, îmi puteți spune câți ani aveți?

—16, ii răspund scurt, cu privirea ațintită in fata, pe chipul meu apărând doar curaj și hotărâre.

—Ești cam mică, crezi ca ai putea supraviețui cursei?

—Nu ma subestimati! îl cert, întorcându-ma cu fata spre el. Am venit aici ca sa câștig, așa ca mai scutiți-ma de morala, nu sunteți părinții mei.

—Ok, dacă vrei sa te învingi in aceasta lupta la tron..

Individul a mai continuat sa vorbească cu mine, dar nu l-am băgat in seama. Incerc sa îmi intru in mana din nou. Nu am mai condus de aproape un an.

Alte doua fete vin lângă mine, cu privirile speriate, pe fata lor observându-se frica de a participa, dar totuși, acestea se îndreaptă spre mașinile pe care pe doresc, fiind parca obligate.

—Ești nebuna? tipa Edward, punându-se in fata mea. Nu poți sa vii pur și simplu pentru prima data aici și sa concurezi pentru titlul de cel mai bun! Uita-te la tine, ești doar piele și oase, nu poți face asta!

—Nu contează dacă sunt doar piele și os, ii spun eu, contează ca mașina sa nu fie așa. Da-mi-o pe cea mai buna! ii zic, iar el face întocmai cum ii zic eu, fără prea multă tragere de inima.

Un Porche Cayen apare in fata mea. Ma uit puțin la el și ii observ o roata puțin dezumflata.

Ma întorc pe călcâie și încep sa analizez alte mașini. Un Audi destul de frumos, cu o forma aerodinamică este pregătit deja pentru o fata. Un BMW cu sisteme moderne și pe post de avion este pentru Edward. Ma grăbesc sa ajung pana in capăt, dar ceva îmi atrage atenția in partea opusa. E ea. E albă, e mică, cu forma aerodinamică perfecta, cauciucurile noi, lucioasa, cu semnul meu preferat. E un Mercedes! Un Mercedes S Classe. O data in viața mea am mai văzut unul, dar nu am apucat sa pun mana pe el. Acum e acolo doar pentru mine, parca chemându-ma. O liniște sufleteasca a venit spre mine când am ajuns in dreptul ei. E perfecta mașina asta. Deschid Usa și intru in ea. O senzație de plăcere îmi invadează corpul. Scaunul este atât de comod încât as putea sa dorm pe el. Totul este perfect. Îmi ridic privirea și vad ca o groaza de oameni s-au strâns in jurul meu. Iau cheia de pe scaunul din dreapta, o bag in locul cuvenit și răsucesc încet, luând viața sunetul motorului. Un sunet silențios, un tors minunat, îmi invadează urechile ce dansau de bucurie. Bag in viteza întâi și ma îndrept spre linia de start, unde se aflau și ceilalți.